-
-
Cornilescu -
-
4
|Cantares 2:4|
El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
-
5
|Cantares 2:5|
Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.
-
6
|Cantares 2:6|
Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -
-
7
|Cantares 2:7|
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -
-
8
|Cantares 2:8|
Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
-
9
|Cantares 2:9|
Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
-
10
|Cantares 2:10|
Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
-
11
|Cantares 2:11|
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.
-
12
|Cantares 2:12|
Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
-
13
|Cantares 2:13|
Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
-
-
Sugerencias
Haga clic para leer Números 17-19