-
-
Cornilescu -
-
1
|Eclesiastés 1:1|
Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
-
2
|Eclesiastés 1:2|
O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
-
3
|Eclesiastés 1:3|
Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?
-
4
|Eclesiastés 1:4|
Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
-
5
|Eclesiastés 1:5|
Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
-
6
|Eclesiastés 1:6|
Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
-
7
|Eclesiastés 1:7|
Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
-
8
|Eclesiastés 1:8|
Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
-
9
|Eclesiastés 1:9|
Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
-
10
|Eclesiastés 1:10|
Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
-
-
Sugerencias
Haga clic para leer 2 Corintios 5-7