- 
			
				
- 
									
   Cornilescu									 - 
									
									 
- 
									
									1
									 
									 
									|Eclesiastés 12:1|
									Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei``;									
									    
								 
- 
									
									2
									 
									 
									|Eclesiastés 12:2|
									pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;									
									    
								 
- 
									
									3
									 
									 
									|Eclesiastés 12:3|
									pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s'au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii);									
									    
								 
- 
									
									4
									 
									 
									|Eclesiastés 12:4|
									pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,									
									    
								 
- 
									
									5
									 
									 
									|Eclesiastés 12:5|
									te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;									
									    
								 
- 
									
									6
									 
									 
									|Eclesiastés 12:6|
									pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;									
									    
								 
- 
									
									7
									 
									 
									|Eclesiastés 12:7|
									pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.									
									    
								 
- 
									
									8
									 
									 
									|Eclesiastés 12:8|
									O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.									
									    
								 
- 
									
									9
									 
									 
									|Eclesiastés 12:9|
									Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.									
									    
								 
- 
									
									10
									 
									 
									|Eclesiastés 12:10|
									Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.									
									    
								 
 - 
									
 - 
				
Sugerencias
 

Haga clic para leer Juan 16-18