-
-
Cornilescu -
-
1
|Eclesiastés 4:1|
M'am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n'are cine să -i mîngîie!
-
2
|Eclesiastés 4:2|
Şi am găsit că morţii, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiţi decît cei vii, cari sînt încă în viaţă.
-
3
|Eclesiastés 4:3|
Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s'a născut încă, fiindcă n'a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
-
4
|Eclesiastés 4:4|
Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
-
5
|Eclesiastés 4:5|
Nebunul îşi încrucişează mînile, şi îşi mănîncă însăş carnea lui.
-
6
|Eclesiastés 4:6|
Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.
-
7
|Eclesiastés 4:7|
Am mai văzut o altă deşertăciune supt soare.
-
8
|Eclesiastés 4:8|
Un om este singur singurel, n'are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n'are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte: ,,Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
-
9
|Eclesiastés 4:9|
Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.
-
10
|Eclesiastés 4:10|
Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să -l ridice!
-
-
Sugerencias
Haga clic para leer Juan 16-18