-
-
Cornilescu -
-
11
|Ageu 2:11|
,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Pune preoţilor următoarea întrebare asupra Legii:
-
12
|Ageu 2:12|
,Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită, şi atinge cu haina lui pîne, bucate ferte, vin, untdelemn, sau o mîncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?` Preoţii au răspuns: ,Nu!`
-
13
|Ageu 2:13|
Şi Hagai a zis: ,Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?` Preoţii au răspuns: ,Vor fi spurcate.`
-
14
|Ageu 2:14|
Atunci Hagai, luînd iarăş cuvîntul, a zis: ,Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, aşa sînt toate lucrările mînilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă, este spurcat!
-
15
|Ageu 2:15|
Uitaţi-vă dar, cu băgare de seamă, la celece s'au întîmplat pînă în ziua de azi, pînă să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului!
-
16
|Ageu 2:16|
Atunci, cînd veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decît zece; cînd veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decît douăzeci!
-
17
|Ageu 2:17|
V'am lovit cu rugină în grîu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mînilor voastre. Şi cu toate acestea..., tot nu v'aţi întors la Mine, zice Domnul.``
-
18
|Ageu 2:18|
,,Uitaţi-vă cu băgare de seamă, la cele ce s'au petrecut pînă în ziua de azi, pînă în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua cînd a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele.
-
19
|Ageu 2:19|
Mai era sămînţă în grînare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, şi nici măslinul, n'au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvîntarea Mea.
-
20
|Ageu 2:20|
Cuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel:
-
-
Sugestões

Clique para ler Gênesis 26-27
08 de janeiro LAB 374
RISO
Gênesis 26-27
Você gosta de dar risadas? Então você irá gostar de ler hoje sobre um grande personagem bíblico chamado Isaque. A palavra Isaque significa “riso”, “risada”.
Isaque foi o único filho de Abraão e Sara. Dos três patriarcas, ele foi o que viveu mais tempo. Foi circuncidado com oito dias de vida, ganhou uma festa por ter desmamado quando tinha aproximadamente três anos de idade.
Quando Isaque estava com 40 anos, ganhou Rebeca, como esposa. Quando seu pai morreu e foi sepultado, ele fixou residência em Beer-Laai-Roi. Ali ele teve dois filhos: Esaú e Jacó. Mas depois disso, por motivo de uma crise financeira na região, eles mudaram-se para Gerar: lugar onde Isaque enganou o rei filisteu, mentindo sobre Rebeca.
Após ter passado algum tempo na terra dos filisteus, Isaque voltou para Berseba, onde Deus lhe confirmou as bênçãos do concerto e onde Abimeleque fez um concerto de paz com ele.
Um dos eventos mais importantes da vida de Isaque foi quando ele abençoou os seus filhos, pouco antes de morrer. Sua morte foi na cidade de Manre, com 180 anos, e foi sepultado na cova de Macpela.
No Novo Testamento, há várias referências a Isaque: a) Quase foi oferecido em sacrifício pelo seu pai; b) Abençoou os filhos; c) Foi o filho da promessa; d) Era diferente do seu irmão Ismael (Hebreus 11:17-18; Tiago 2:21 Romanos 9:7, 10; Gálatas 4:28).
A enciclopédia bíblica “Mundo Bíblico” faz o seguinte comentário sobre ele: “em dado momento, a imagem do seu pai em devoção simples e pureza de vida é contrastada na sua fraqueza passiva de caráter que, em parte, pelo menos, poderá ter surgido das suas relações com a sua mãe e com a sua mulher. Após a expulsão de Ismael e Agar, Isaque passou a não ter adversários e cresceu na sombra da tenda de Sara, moldado por uma suavidade feminina, através de uma submissão habitual à sua forte e terna vontade.”
A sua vida era tão calma e rotineira, que não ultrapassava uma área de poucos quilômetros. Ele era tão sincero, que se deixou enganar por Jacó; tão terno, que a morte da sua mãe foi-lhe um sofrimento vivo durante vários anos, tão paciente e gentil, que a paz com os seus vizinhos lhe era mais cara que uma possessão tão cobiçada como um poço de água cavado pelos seus próprios homens
Isaque era imensamente obediente. Ele colocou sua vida à disposição do seu pai por confiar em Deus, pois a sua maior preocupação pela vida era honrar a promessa divina dada à sua raça. Era alguém que realmente sabia sorrir muito para a vida.
Sorria, você também!
Valdeci Júnior
Fátima Silva