-
-
Cornilescu -
-
1
|Daniel 1:1|
În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l -a împresurat.
-
2
|Daniel 1:2|
Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le -a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
-
3
|Daniel 1:3|
Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să -i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
-
4
|Daniel 1:4|
nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să -i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
-
5
|Daniel 1:5|
Împăratul le -a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să -i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului.
-
6
|Daniel 1:6|
Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
-
7
|Daniel 1:7|
Căpetenia famenilor dregători le -a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i -a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
-
8
|Daniel 1:8|
Daniel s'a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care -l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu -l silească să se spurce.
-
9
|Daniel 1:9|
Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
-
10
|Daniel 1:10|
Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: ,,Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului``.
-
-
Sugestões
Clique para ler Êxodo 14-15
21 de janeiro LAB 387
ESTRESSE X LOUVOR
Êxodo 14-15
Tensão, preocupação, ansiedade, estresse, desespero... Já passou por isso? Era exatamente isso que o povo de Israel estava passando, na praia do Mar Vermelho, quando se viram sem saída. O que fazer?
Clamar! Alguns clamaram pelo desespero. Outros blasfemaram. Mas Moisés e mais alguns clamaram a Deus. E quando Deus opera, Ele espera que o ser humano faça sua parte. E eles fizeram. Pisaram no território do mar dividido, com as cargas nas costas, ajudando uns aos outros e entraram mar a dentro.
Aquela era uma experiência absolutamente diferente, única, milagrosa e singular. Já imaginou presenciar um vento violento tão bem coordenado ao ponto de abrir um caminho por entre as águas? Eles viram isso, fizeram sua parte, indo ao outro lado do mar e foram salvos! É interessante que depois que fazemos nossa parte, trabalhando com Deus, e vendo o que Deus pode fazer na nossa vida, nossa reação natural é louvar a Deus. No relato bíblico de hoje, vemos a principal música de louvor a Deus de toda a Bíblia. O maior louvor cantado de todos os tempos.
Você sabe que louvar não é só cantar, né? Mas aqui, refiro-me ao louvor cantado. A palavra louvor significa, segundo o dicionário: “aplauso, elogio, encômio. Apologia de uma obra meritória”. Mas principalmente elogio e aplauso. Isso é louvor, que é o contrário de “censura e crítica”. Quando pensamos dessa forma, chegamos à conclusão de que o louvor pode ser dirigido a pessoas, instituições, ideologias, objetos, lugares, etc., através de elogios, aplausos, cânticos, falas poéticas, apologéticas, informais. Quando cantamos o Hino Nacional Brasileiro, estamos louvando o Brasil. A Bíblia também entende louvor de todas essas formas.
Diariamente, estamos louvando muitas coisas ao nosso redor. Quando louvamos a Deus, estamos admirando os atributos do Seu caráter: fidelidade, bondade, amor, justiça, misericórdia.
Nosso louvor a Deus pode acontecer de forma indireta. Podemos até elogiar seres diferentes de Deus, porém o mais alto louvor deve ser para Ele. Quando louvarmos diretamente a outros seres, se Deus estiver sendo honrado, pode ser indiretamente louvado. Tudo que mostra, aponta ou faz lembrar de Deus como Supremo, verbalmente ou não, está louvando-O. A própria Bíblia é um louvor a Deus, enquanto louva outras coisas também. Levando em consideração que o louvor pode existir nas formas direta e indireta, em tudo o que fazemos, deve caber o louvor a Deus, ainda que indireto. “Portanto, quer comais, quer bebais ou façais outra coisa qualquer, fazei tudo para a glória de Deus” (1Coríntios 10:31). Toda música que uso deve permitir que eu, direta ou indiretamente, louve a Deus. Faça isso! Louve como Moisés e seja feliz!
Valdeci Júnior
Fátima Silva