-
-
Cornilescu -
-
1
|Daniel 1:1|
În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l -a împresurat.
-
2
|Daniel 1:2|
Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le -a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
-
3
|Daniel 1:3|
Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să -i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
-
4
|Daniel 1:4|
nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să -i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
-
5
|Daniel 1:5|
Împăratul le -a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să -i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului.
-
6
|Daniel 1:6|
Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
-
7
|Daniel 1:7|
Căpetenia famenilor dregători le -a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i -a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
-
8
|Daniel 1:8|
Daniel s'a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care -l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu -l silească să se spurce.
-
9
|Daniel 1:9|
Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
-
10
|Daniel 1:10|
Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: ,,Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului``.
-
-
Sugestões
Clique para ler Mateus 27-28
12 de outubro LAB 651
BREVE JESUS VOLTARÁ
Mateus 24-26
“Sevos de Deus, a trombeta tocai. Breve Jesus voltará. A todo mundo a mensagem levai. Breve Jesus voltará. Breve virá, breve virá...”. Esta mensagem tem sido cantada pelo mais tradicional ministério evangélico de rádio do Brasil, “A Voz da Profecia”, por muitas décadas. Como eu também gostaria de cantá-la para você. Não posso? Posso. A tônica desta nota pode ficar soando na abóbada do seu cérebro numa acústica interminável, se você der ouvidos à leitura de hoje, cuja pauta é “A Volta de Jesus”.
Trata-se de um evento global, real, iminente e de data imprevista (Mateus 24:36). Portanto, torna-se imprescindível, o seu envolvimento com as preocupações que o abarcam. É por isto que a leitura de hoje é tão importante para você, na necessidade do preparo (Mateus 25:1-13), antes que aconteça o selamento do Espírito Santo, e a porta da graça se feche (Mateus 7:22-23; 25:11-12; Apocalipse 7:1-3. As habilidades especiais que o Senhor lhe deu devem ser aplicadas nisto (Mateus 25:14-30).
Em Mateus 24 você pode conhecer os sinais no contexto do mundo religioso precedente à esta segunda vinda de Cristo. O declínio ético (Apocalipse 13) afeta até o “dom de profecia”. E a advertência de Jesus no tocante aos falsos profetas no tempo do fim indica que neste mesmo tempo haveria profetas verdadeiros (Joel 2:28). Mas, nesta confusão religiosa, algo predomina, a fim de que você não termine desorientado (2Timóteo 3:15).
Ainda neste capítulo, veja a descrição do quadro dominante no mundo moral. Compare os versos 38-39 com 1Tessalonicenses 5:2-3 e Daniel 2:32-35. Mas até aí podemos ver esperança. A expressão “e os levou a todos” (verso 39) é, teologicamente, aplicada ao fim do Milênio (Apocalipse 20), quando ocorrerá também o fim da presença do pecado no Universo, com o extermínio total de toda impiedade (Lucas 17:29).
Será por esta ocasião que virá o Reino da Glória. Hoje, vivemos o Reino da Graça, que é uma situação em que estamos já salvos na garantia, mas não ainda livres de nos perdermos novamente (é o que a teologia chama do estágio do ‘já mas não ainda’, quanto à nossa salvação. Mas quando Deus vier (e note que até o Pai participará ativamente da segunda vinda de Cristo, de acordo com Mateus 26:64) seremos glorificados (1Coríntios 15) e viveremos num contexto em que não mais haverá nenhum tipo de degeneração (Mateus 25:31; Daniel 7:27).
Para Jesus, tudo isto era e é tão real a ponto de poder ser sentido na boca (Mateus 26:29). Você também precisa degustar esta realidade. A Santa Ceia, que tomamos na igreja, é o antegozo da volta de Cristo. Viva em comunhão!
Valdeci Júnior
Fátima Silva