-
-
Cornilescu -
-
1
|Daniel 1:1|
În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l -a împresurat.
-
2
|Daniel 1:2|
Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le -a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
-
3
|Daniel 1:3|
Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să -i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
-
4
|Daniel 1:4|
nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să -i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
-
5
|Daniel 1:5|
Împăratul le -a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să -i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului.
-
6
|Daniel 1:6|
Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
-
7
|Daniel 1:7|
Căpetenia famenilor dregători le -a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i -a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
-
8
|Daniel 1:8|
Daniel s'a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care -l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu -l silească să se spurce.
-
9
|Daniel 1:9|
Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
-
10
|Daniel 1:10|
Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: ,,Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului``.
-
-
Sugestões
Clique para ler 2 Crônicas 34-36
21 de maio LAB 507
O TEMPO É AGORA, LEIA!
2Crônicas 34-36
Nas nossas reflexões de ontem sobre o reino de Judá, paramos nos últimos dias do rei Ezequias. Como rei da nação da época, estava enfrentando a invasão dos assírios. Mas, graças a Deus, tanto ele quanto toda a sociedade de Jerusalém foram poupados, e os assírios voltaram derrotados.
Depois daquela vitória surpreendente, Ezequias virou herói. Porém, seu problema foi que, como muitos outros que vieram antes dele e que também foram bem-sucedidos, não se deu bem com a riqueza, o poder e o prestígio. Ele acabou se estragando por bobeira.
Corremos muito mais riscos nos tempos de prosperidade que nas crises, porque o maior dos prejuízos pode ser deixar o sucesso subir à cabeça. Esse foi o problema de Ezequias, que pôde ser visto de forma muito clara na visita dos embaixadores babilônicos. Infelizmente, essas fraquezas espirituais dele tiveram consequências devastadoras para a nação que ele governava. Após sua morte, seu filho Manassés subiu ao trono. Ele governou por 55 anos. Foi ímpio, mau, pecador, sofreu castigos, se arrependeu, voltou para o Senhor, morreu, deixou um filho chamado Amon governando, que só conseguiu governar por 2 anos e morreu assassinado. Então, o filho de Amon, neto de Manassés, bisneto de Ezequias, chamado Josias, se tornou o rei dos judeus com apenas 8 anos de idade.
Josias fez muitas reformas importantes. Numa delas, na reforma do templo, eles acharam um manuscrito do Pentateuco, a Bíblia da época que, inclusive, estava perdida. O livro Profetas e Reis, pág. 393, detalha melhor essa história. Diz assim: “O manuscrito por tanto tempo perdido foi achado no templo por Hilquias, o sumo sacerdote, quando o edifício estava sob intensivos reparos, em harmonia com o plano do rei Josias para a preservação da estrutura sagrada...
“Josias ficou profundamente impressionado ao ouvir pela primeira vez a leitura das exortações e advertências registradas neste antigo manuscrito. Nunca dantes compreendera ele tão profundamente a clareza com que Deus havia posto perante Israel ‘a vida e a morte, a bênção e a maldição’ (Deuteronômio 30:19); e quão repetidamente foram eles admoestados a escolher o caminho da vida, para que se tornassem um louvor na Terra, uma bênção a todas as nações. ‘Esforçai-vos, e animai-vos; não temais’, Israel tinha sido exortado por intermédio de Moisés, ‘nem vos espanteis diante deles; porque o Senhor teu Deus é o que vai contigo. Não te deixarei nem te desampararei’.” Deuteronômio 31:6.
E a grande lição é: se você tirar tempo para, na reforma da sua vida, se aprofundar no conhecimento da Palavra de Deus, terá sua vida transformada. Então, por que não fazer a leitura bíblica de hoje?
Valdeci Júnior
Fátima Silva