-
-
Cornilescu -
-
1
|Daniel 11:1|
În anul dintîi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să -l ajut şi să -l sprijinesc.
-
2
|Daniel 11:2|
Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strînge mai multă bogăţie decît toţi ceilalţi; şi cînd se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.
-
3
|Daniel 11:3|
Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpîni cu o mare putere, şi va face ce va voi.
-
4
|Daniel 11:4|
Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărîma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era supt el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii afară de aceştia.
-
5
|Daniel 11:5|
Împăratul dela miază zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decît el, şi va domni întemeind o mare împărăţie.
-
6
|Daniel 11:6|
După cîţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului dela miază zi va veni ca nevastă la împăratul dela miază noapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine pept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s'a legat cu ea.
-
7
|Daniel 11:7|
În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaş rădăcină cu ea, şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului dela miază noapte, va face ce va voi cu ea, şi va fi biruitor.
-
8
|Daniel 11:8|
Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa cîţiva ani în pace pe împăratul dela miază noapte.
-
9
|Daniel 11:9|
Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului dela miază zi, dar se va întoarce iarăş în ţara sa.
-
10
|Daniel 11:10|
Totuş, fiii săi vor începe iarăş războiul, şi vor strînge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa ca un rîu, care iese din matcă, şi -l vor împinge iarăş înapoi pînă la cetăţuie.
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 Coríntios 5-7
21 de novembro LAB 691
NOSSO SENTIDO EXISTENCIAL
Coríntios 01-04
Quando o cristão se torna consciente de onde está e da razão de estar onde está, sua vida passa a ter sentido. Geralmente, a vida de um cristão não é destruída por grandes assolações, mas sim, por picuinhas. Este poderia ser um outro título dado ao livro de Coríntios: “Picuinhas”. E o grande erudito Paulo amava tanto aqueles cristãos de Corinto, ao ponto de parar para dar-lhes atenção àqueles detalhes que para um doutor não muito altruísta, seriam de somenos importância. Mas quando um pai pára suas atividades complexas de um homem e suja-se na areia do quintal para fazer estradinhas e pontezinhas com seu filho, não está entretendo-se, está dando a um novo ser, à próxima geração, o rumo certo da superação vitoriosa da existência. Cristão, onde você está? Por quê?
“Irmãos, em nome de nosso Senhor Jesus Cristo, suplico a todos vocês que concordem uns com os outros no que falam, para que não haja diversões entre vocês; antes, que todos estejam unidos num só pensamento e num só parecer (1Coríntios 1:10)”. Cristianismo é, acima de tudo, a busca pelo significado da vida, cujas respostas dão direção certa à mesma. Isto acontece apenas quando idéias, conceitos e valores se harmonizam. A semente da união nasce no solo que une todas as mentes em uma só. Portanto, devemos nos entender nas idéias controversas. Mas como?
“Mas Deus o revelou a nós por meio do Espírito. O Espírito sonda todas as coisas, até mesmo as coisas mais profundas de Deus. Pois, quem conhece os pensamentos do homem, a não ser o espírito do homem que nele está? Da mesma forma, ninguém conhece os pensamentos de Deus, a não ser o Espírito de Deus (2:10-11)”. Somente com a ajuda de Deus, é que podemos entender a revelação. Se antes, com humildade, nos dispomos a nos unir, sem querer impor, uns sobre os outros, nossas próprias idéias, em Deus, encontramos a verdade. E isto é possível?
“Vocês não sabem que são santuário de Deus e que o Espírito de Deus habita em vocês? Se alguém destruir o santuário de Deus, Deus o destruirá; pois o santuário de Deus, que são vocês, é sagrado (3:16-17)”. Por nós mesmos, é praticamente impossível sublimarmos harmonicamente em conhecimento, pois nosso coração é mal. O Espírito Santo quer habitar em nós. É Ele quem faz a obra em nós. Para quê?
“Portanto, que todos nos considerem como servos de Cristo e encarregados dos mistérios de Deus. O que se requer destes encarregados é que sejam fiéis (4:1-2)”. O objetivo final é sermos co-participantes do trabalho de Deus.
Isso dá sentido à nossa existência.
Valdeci Júnior
Fátima Silva