-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
11
|Isaías 44:11|
Iată, toţi închinătorii lor vor rămînea de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sînt decît oameni; să se strîngă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
-
12
|Isaías 44:12|
Ferarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi -i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă -i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
-
13
|Isaías 44:13|
Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rîndea, şi -i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într'o casă.
-
14
|Isaías 44:14|
Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe cari şi -i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
-
15
|Isaías 44:15|
Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pîne, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunche înaintea lui!
-
16
|Isaías 44:16|
O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: ,Ha! ha!` m'am încălzit, simt focul!``
-
17
|Isaías 44:17|
Cu ce mai rămîne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: ,,Mîntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!``
-
18
|Isaías 44:18|
Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s'au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
-
19
|Isaías 44:19|
Niciunul nu intră în sine însuş, şi n'are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ,,Am ars o parte din el în foc, am copt pîne pe cărbuni, am fript carne şi am mîncat -o: şi să fac din cealaltă parte o scîrbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?``
-
20
|Isaías 44:20|
El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mîntuiască sufletul, şi să nu zică: ,,N-am oare o minciună în mînă?``
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 João 1-5
19 de Dezembro LAB 719
TOPO
2Pedro
Imagine uma pirâmide, cheia de degraus, cujo topo você tem que alcançar. Na base, está a fé. O segundo degrau é uma composição de virtude. Este degrau, serve de apoio para uma camada de conhecimento. Quando você escala o conhecimento, chega a uma plataforma de domínio próprio. O próximo andar é constituído de perseverança. Acima da perseverança, é possível encontrar piedade. E em seguida, o piso é todo fraternidade. Mas não pare de subir, porque o topo está perto. E quando você chega ao mesmo, percebe que é um terraço de amor.
Acha utópico? Então leia este trecho da leitura bíblica de hoje:
“Por isso mesmo, empenhem-se para acrescentar à sua fé a virtude; à virtude o conhecimento; ao conhecimento o domínio próprio; ao domínio próprio a perseverança; à perseverança a piedade; à piedade a fraternidade; e à fraternidade o amor (2Pedro 1:5-7)”.
Que sentido faz? A sequência do texto explica:
“Porque, se essas qualidades existirem e estiverem crescendo em sua vida, elas impedirão que vocês, no pleno conhecimento de nosso Senhor Jesus Cristo, sejam inoperantes e improdutivos (verso 8).
Ainda não foi possível entender? Esclarecendo:
O assunto é “salvação”. Depois da Justificação Pela Fé, no processo de santificação, o amor está no topo das nobres virtudes a serem alcançadas. E qual é o resultado disso? João 14:21: “Quem tem os meus mandamentos e lhes obedece, esse é o que me ama. Aquele que me ama será amado por meu Pai, e eu também o amarei e me revelarei a ele”.
Assim como Paulo, a partir de 12, vai explicando sobre os dons (virtudes) e classificando-os, até culminar naquele que ele julga mais nobre, no capítulo 13: o amor, aqui Pedro também tem a sua pirâmide. Assim como Cristo resume toda todo o antigo testamento em uma palavra, “amor”, Pedro também coloca este talento divino como o hit da vida cristã. Pra bombar, só com o amor.
A pirâmide é a vida plena no plano original de Deus. Escalar a pirâmide é o tornar-se participante da natureza divina. Por isto lemos: “Seu divino poder nos deu tudo de que necessitamos para a vida e para a piedade, por meio do pleno conhecimento daquele que nos chamou para a sua própria glória e virtude. Dessa maneira, ele nos deu as suas grandiosas e preciosas promessas, para que por elas vocês se tornassem participantes da natureza divina e fugissem da corrupção que há no mundo, causada pela cobiça (2Pedro 1:3-4)”.
É para isto que Deus chamou você. E nisto consiste a certeza da sua vocação e da sua eleição. Com isto definido em mente, você pode fazer a leitura de hoje.
Valdeci Júnior
Fátima Silva