-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
28
|Isaías 30:28|
suflarea Lui este ca un şivoi ieşit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, şi să pună o zăbală înşelătoare în fălcile popoarelor.
-
29
|Isaías 30:29|
Voi însă veţi cînta ca în noaptea cînd se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel.
-
30
|Isaías 30:30|
Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.
-
31
|Isaías 30:31|
Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.
-
32
|Isaías 30:32|
La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i -o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată.
-
33
|Isaías 30:33|
Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adînc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şivoi de pucioasă.``
-
1
|Isaías 31:1|
Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se încred în mulţimea carălor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfîntul lui Israel, şi nu caută pe Domnul!
-
2
|Isaías 31:2|
Dar şi El, este înţelept şi aduce nenorocirea, şi nu Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi, şi împotriva ajutorului celor ce săvîrşesc nelegiuirea.
-
3
|Isaías 31:3|
Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sînt carne nu duh. Doar mîna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.
-
4
|Isaías 31:4|
Căci aşa mi -a vorbit Domnul: ,,Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînşi împotriva lui, şi nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.
-
-
Sugestões
Clique para ler Isaías 52-55
06 de agosto LAB 584
MARCAS ETERNAS
Isaías 52-55
É muito bom termos o privilégio de aprender sobre a Bíblia juntos. Cada um desses aprendizados fica cravado em cada um de nós, como uma marca eterna, sabia? Abordamos, um pouco sobre isso na meditação de ontem. E é sobre isto trataremos novamente: Marcas Eternas, baseados nos capítulos selecionados para a leitura de ano bíblico de hoje (Isaías 52-55).
O capítulo 52 antes descreve a situação do povo de Deus e traz a anunciação do evangelho. Mas logo depois disto, o texto passa à reflexão que nos faz pensar em marcas eternas, quando narra sobre o Servo do Senhor, que é Jesus. Nossa abordagem de ontem foi sobre os sinais eternos que ficam na vida de alguém que se mete com o pecado. Mesmo que, pelo sangue de Jesus, o pecado seja arrancado de tal pessoa, a cicatriz fica.
Enquanto estamos aqui nesta vida, em muitos casos, Deus perdoa-nos da culpa do pecado, mas não nos livra das consequências do mesmo. É no plano eterno da redenção de Deus que entra em cenário Alguém que sofre, além de nós, as consequências do pecado. Esse “além” é impossível de ser ilustrado com histórias como a da meditação de ontem. Aí é preciso um entendimento mais profundo, vindo da parte de Deus. Ele mesmo nos diz que assim como os céus são mais altos que a Terra, assim os Seus pensamentos são mais altos que os nossos.
No final das contas, quem termina levando consigo marcas eternas do pecado é Cristo. Lá no Céu, quando você e eu estivermos completamente restaurados, você ainda vai olhar para as palmas das mãos de Jesus e ver ali as cicatrizes dos pregos que cravaram-No na cruz do Calvário. Marcas de pecado? Eram... de pecados meus e seus. Mas os pecados não foram perdoados? Foram. Então já não são mais marcas de pecados, são? Não! Porque Jesus não tem pecado! São marcas de amor. Entenda isso lendo Isaías 53.
Mas antes disso, termine esta leitura aqui pensando num apelo que é feito a você e a mim: “Busquem o SENHOR enquanto é possível achá-lo; clamem por ele enquanto está perto. Que o ímpio abandone os seu caminho, e o homem mau, os seus pensamentos. Volte-se ele para o SENHOR, que terá misericórdia dele; volte-se para o nosso Deus, pois ele dá de bom grado o seu perdão.”
Lindo, não é? Tais linhas descrevem as lindas marcas de amor que o Senhor mesmo diz querer implantar em nós e por nós. Lembre-se: o que são cicatrizes hoje, se colocadas nas mãos de Deus, poderão ser, no amanhã eterno, lindas marcas de amor. Seja feliz!
Valdeci Júnior
Fátima Silva