-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
1
|Ezequiel 44:1|
M'a adus înapoi la poarta de afară a sfîntului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă.
-
2
|Ezequiel 44:2|
Şi Domnul mi -a zis: ,,Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide, şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va rămînea închisă!
-
3
|Ezequiel 44:3|
În ce priveşte pe voivod, voivodul va putea să şadă supt ea, ca să mănînce pînea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum.``
-
4
|Ezequiel 44:4|
M'a dus apoi la poarta de miază noapte, înaintea casei Templului. M'am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pămînt.
-
5
|Ezequiel 44:5|
Domnul mi -a zis: ,,Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rînduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea casei şi toate ieşirile sfîntului Locaş!
-
6
|Ezequiel 44:6|
Şi spune celor îndărădnici, casei lui Israel: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Ajungă-vă toate urîciunile voastre, casa lui Israel!
-
7
|Ezequiel 44:7|
Aţi băgat în Locaşul Meu cel sfînt nişte străini cu inima netăiată împrejur, şi cu carnea netăiată împrejur, ca să-Mi spurce casa; aţi adus pînea Mea, grăsimea şi sîngele înaintea tuturor urîciunilor voastre, şi aţi rupt astfel legămîntul Meu.
-
8
|Ezequiel 44:8|
N'aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel sfînt.
-
9
|Ezequiel 44:9|
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Niciun străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel sfînt, niciunul din străinii cari vor fi în mijlocul copiilor lui Israel.
-
10
|Ezequiel 44:10|
Mai mult, Leviţii cari s'au depărtat de Mine, cînd se rătăcea Israel şi se abătea dela Mine ca să-şi urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor:
-
-
Sugestões

Clique para ler Ester 5-7
30 de maio LAB 516
“POPSTAR”
ESTER 05-07
Hamã era um ciumento. E o que me fascina é o modo como Mardoqueu e a própria Ester foram equilibrados para lidar com a situação. Quanto desprendimento! Parece que essa mulher e esse homem de Deus não tinham inveja em seus corações. É incrível!
E você? Está em busca de santidade? Quer ser alguém útil para Jesus? O Senhor já lhe concedeu algum dom, alguma habilidade para trabalhar ou ministrar? Se “sim”, lembre-se de que, em algum momento, irá se deparar com o perigo da “ciumeira”. Com ela, vem a tentação de sentir-se indispensável para um serviço específico. Talvez, seja tentado a pensar: “Não acredito. O que ele está fazendo ali, sendo que eu poderia ocupar muito melhor aquela posição?” Ou: “Por que essa pessoa faz dessa forma? Se eu estivesse no lugar dela, faria diferente.” Ou então: “Esse camarada está tentando puxar meu tapete. Mas não vou ser vítima, EU estou no controle.” Ou: “Eu, sair desse cargo? Nunca! Você sabe o quanto de coisas boas eu já fiz?” Santa e irônica indispensabilidade! Você já ouviu mesquinharias orgulhosas desse tipo algum dia? Foi tentado a pensar com ciúmes desse tipo?
Qualquer pessoa pode descer da plataforma; é só colocar Deus no trono. Parece que os mais ciumentos estão entre o que chamaríamos de as personalidades públicas cristãs, que parecem ser abnegadas, mas no fundo do seu coração, são apaixonadas pelas manchetes na imprensa ou qualquer muro pichado que estampe seus nomes. Mas Deus julga os motivos do coração. Qualquer um que começa a servir em algum ministério é tentado pela fama. O problema é dar espaço para essa tentação. Que Deus tenha misericórdia dos que são ansiosos por ter uma fama maior que a do próprio Deus a quem deveriam exaltar.
Charles Swindoll escreveu: “Eu não sou indispensável, você também não é, e ninguém é indispensável, com exceção de Jesus, que é o Senhor, e que tem a primazia, porque Ele é o Cabeça. O primeiro lugar é de Cristo porque ele é o próprio fundamento. Quando o Senhor substitui uma pessoa, no cargo que ela ocupa (ou ocupava), ou então quando rebaixa um pra levantar outro, temos que entender que as ordens são dEle. E isso é um direito de soberania que ele tem. O problema é quando a gente começa a pensar que somos donos desse direito de soberania. Meu amigo, Deus colocou você onde Ele queria ver você estar. Foi Ele quem deu esse trabalho, essa função, esse cargo pra você. Então, da mesma forma, ele pode arrancar isso de você. Faça a sua parte com fidelidade, seja humilde, e exalte o nome de Jesus!”
Valdeci Júnior
Fátima Silva