-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
21
|Josué 10:21|
şi tot poporul s'a întors liniştit în tabără la Iosua în Macheda, fără ca cineva să fi crîcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel.
-
22
|Josué 10:22|
Iosua a zis atunci: ,,Deschideţi intrarea peşterii, scoateţi afară din ea pe cei cinci împăraţi, şi aduceţi -i la mine.``
-
23
|Josué 10:23|
Ei au făcut aşa, şi au adus la el pe cei cinci împăraţi, pe cari -i scoseseră din peşteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împărtul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului, şi pe împăratul Eglonului.
-
24
|Josué 10:24|
După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel, şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, cari merseseră cu el: ,,Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.`` Ei s'au apropiat, şi au pus picioarele pe grumajii lor.
-
25
|Josué 10:25|
Iosua le -a zis: ,,Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta``.
-
26
|Josué 10:26|
După aceea, Iosua i -a lovit, şi i -a omorît; i -a spînzurat de cinci copaci, şi au rămas spînzuraţi de copaci pînă seara.
-
27
|Josué 10:27|
Pela apusul soarelui, Iosua a poruncit să -i pogoare din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră, şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, cari au rămas acolo pînă în ziua de azi.
-
28
|Josué 10:28|
Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea, şi a trecut -o prin ascuţişul săbiei; a nimicit cu desăvîrşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n'a lăsat să scape niciunul, şi împăratului din Macheda i -a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului.
-
29
|Josué 10:29|
Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna, şi a dat luptă împotriva Libnei.
-
30
|Josué 10:30|
Domnul a dat -o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mînile lui Israel, şi a trecut -o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi ceice se găseau în ea; n'a lăsat să scape niciunul, şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.
-
-
Sugestões
Clique para ler Jó 25-28
10 de junho LAB 527
MEU MUNDO NÃO É AQUI
JÓ 25-28
“Pelo Deus vivo, que me negou justiça, pelo Todo poderoso, que deu amargura à minha alma, enquanto eu tiver vida em mim, o sopro de Deus em minhas narinas, meus lábios não falarão maldade, e minha língua não proferirá nada que seja falso. Nunca darei razão a vocês [para me acusarem]! Minha integridade não negarei jamais, até à morte. Manterei minha retidão, e nunca a deixarei enquanto eu viver, a minha consciência não me repreenderá” (Jó 27:1-6).
Quem disse isso? O grande Jó. Destaquei esse trecho da leitura porque, para mim, ele é demais. Pense: um seguidor de Deus, sofrendo, na pior das desgraças, sem saber para onde foi a justiça do Senhor, ter a coragem de olhar para o Céu e dizer: “Deus, ainda que o Senhor me mate, é em Ti que eu vou continuar colocando a minha esperança”?
Isso que é fé. Porque quando alguém passa por uma dificuldade, ora e tem sua oração respondida, não tem tanta fé assim. O mundo hoje anda tão longe de compreender o que é fé, que pensa que o “máximo da fé” seria: está desempregado? Bate o joelho no chão e pede um emprego para o Senhor. Daí a oração é respondida e o emprego aparece. Oh! Isso que é fé! Está doente? Faz uma oração e vem a cura! Oh! Que fé! Está precisando de dinheiro? Pede para Deus e a grana aparece. Oh!... Fé? Fé ou presunção? Fé ou teologia da prosperidade? Fé ou mercadologia da religião? Fé ou falta de compreensão bíblica?
Quando é preciso ter mais fé: orar para um paralítico levantar-se e sair andando, em nome de Jesus, e vê-lo sair andando ou orar para um paralítico levantar-se, em nome de Jesus, e não vê-lo sair andando e ainda assim continuar crendo em Jesus? Percebe como nossa noção de fé tem sido deturpada?
Então, permita-me repetir o trecho destacado que estampa, de forma grandiosa, a fé desse homem: “Pelo Deus vivo, que me negou justiça, pelo Todo poderoso, que deu amargura à minha alma, enquanto eu tiver vida em mim, o sopro de Deus em minhas narinas, meus lábios não falarão maldade, e minha língua não proferirá nada que seja falso. Nunca darei razão a vocês [para me acusarem]! Minha integridade não negarei jamais, até à morte. Manterei minha retidão, e nunca a deixarei enquanto eu viver, a minha consciência não me repreenderá.”
Fé é a ponte que nos liga desta vida para a vida eterna. É a convicção de que nosso CÉU PODE COMEÇAR AQUI, MAS QUE NOSSO MUNDO, ABSOLUTAMENTE, NÃO É AQUI.
Nosso destino é o Céu!
Valdeci Júnior
Fátima Silva