-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu
-
-
1
|Josué 12:1|
Iată împăraţii pe cari i-au bătut copiii lui Israel, şi a căror ţară au luat -o în stăpînire de cealaltă parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui, dela pîrîul Arnon pînă la muntele Hermonului, cu toată cîmpia de la răsărit:
-
2
|Josué 12:2|
Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon. Stăpînirea lui se întindea dela Aroer, care este pe malul pîrîului Arnon, şi, dela mijlocul pîrîului, peste jumătate din Galaad, pînă la pîrîul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
-
3
|Josué 12:3|
dela cîmpie pînă la marea Chineret la răsărit, şi pînă la marea cîmpiei, care este marea Sărată, la răsărit, spre Bet-Ieşimot; şi dela miazăzi, subt poalele muntelui Pisga.
-
4
|Josué 12:4|
Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a Refaimiţilor, cari locuiau la Aştarot şi la Edrei.
-
5
|Josué 12:5|
Stăpînirea lui se întindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, pînă la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi peste jumătate din Galaad, hotarul lui Sihon, împăratul Hesbonului.
-
6
|Josué 12:6|
Moise, robul Domnului, şi copiii lui Israel, i-au bătut; şi Moise, robul Domnului, le -a dat ţara lor în stăpînirea Rubeniţilor, Gadiţilor, şi la jumătate din seminţia lui Manase.
-
7
|Josué 12:7|
Iată împăraţii pe cari i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, dela Baal-Gad în valea Libanului pînă la muntele cel pleşuv, care se înalţă spre Seir. Iosua a dat ţara lor în stăpînire seminţiilor lui Israel, fiecăreia i -a dat partea ei,
-
8
|Josué 12:8|
în munte, în vale, în cîmpie, pe costişe, în pustie, şi în partea de miazăzi ţara Hetiţilor, Amoriţilor, Cananiţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor.
-
9
|Josué 12:9|
Împăratul Ierihonului, unul; împăratul din Ai, lîngă Betel, unul;
-
10
|Josué 12:10|
împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului, unul;
-
-
Sugestões
Clique para ler Mateus 21-23
10 de outubro LAB 649
FALANDO EM FOFOCA...
Mateus 17-20
A maioria dos fuxiqueiros são inconscientes ou não-assumidos. Da leitura de hoje, quero destacar Mateus 18:15-17. “Se o teu irmão pecar contra você, vá e, a sós com ele, mostre-lhe o erro. Se ele o ouvir, você ganhou seu irmão. Mas se ele não o ouvir, leve consigo mais um ou dois outros, de modo que qualquer acusação seja confirmada pelo depoimento de duas ou três testemunhas. Se ele recusar ouvi-los, conte à igreja; e se ele se recusar a ouvir também a igreja, trate-o como pagão ou publicano”. Todos os cristãos deveriam conhecer esta regrinha básica dos relacionamentos. O pior é que muitos conhecem, mas dela se esquecem. Logo, cada um de nós deveria sempre fazer-se relembrar da mesma.
Você conhece alguém que diga mais ou menos assim?
- Não quero falar mal de fulano. Eu não fico falando por aí. Mas, só comentando com você...
Então narra um fato. E, em seguida:
- O que eu acho... Não, eu tenho certeza que o motivo é...
Já presenciou isso? O incrível, é que uma pessoa que se comporta assim, geralmente é alguém tido, por muitos, como pessoa de confiança, e ela mesma não julga-se fofoqueira. Mas é exatamente este tipo de mexeriqueiro que você mais deve temer. Se ele teve a coragem de falar o outro para você, com certeza, terá coragem de falar de você para os outros. Aliás, terá a covardia, porque tais atitudes são covardes. Quer a prova?
Se, quando essa pessoa, começar este tipo de comentários, você interrompê-la e disser:
- Amigo, antes que você me conte, quero perguntar-lhe: você já conversou sobre tudo isto com esta pessoa? Conseguiu resolver a parada com ela? Pôde ajudar-lhe? Ela autorizou-lhe a contar isto para mim?
Se esta pessoa for um fuxiqueiro crônico, vai sentir-se ofendida. Se for alguém vítima do hábito de fofocar, mas, ao mesmo tempo, sincera, vai cair em si. Porque o conselho bíblico está ligado à nossa índole moral, o que, mais popularmente, é conhecido como brio na cara. É por isto que alguns, nesta situação, ficam até vermelhos.
Manter a bandeira da nobreza em dizer apenas o que é preciso, quando preciso, a quem é preciso, não é fácil. Já fui abordado por fofoqueiros inconscientes ou não-assumidos muitas vezes. Algumas delas, pessoas muito queridas, próximas, amadas. Também já coloquei o exercício acima em prática, em muitas destas situações. Ganhei alguns, perdi outros, que até se diziam meus parentes, mas preferiram abraçar o gosto acariciado pela desonestidade no modo como lidar com as informações alheias. Eu prefiro ficar com a Bíblia.
Pratique estes exercícios, com a Bíblia e os diálogos.
Valdeci Júnior
Fátima Silva