-
-
Cornilescu -
-
1
|Neemias 2:1|
În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
-
2
|Neemias 2:2|
Împăratul mi -a zis: ,,Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.`` Atunci m'a apucat o mare frică,
-
3
|Neemias 2:3|
şi am răspuns împăratului: ,,Trăiască împăratul în veac! Cum să n'am faţa tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sînt arse de foc?``
-
4
|Neemias 2:4|
Şi împăratul mi -a zis: ,,Ce ceri?`` Eu m'am rugat Dumnezeului cerurilor,
-
5
|Neemias 2:5|
şi am răspuns împăratului: ,,Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s'o zidesc din nou.``
-
6
|Neemias 2:6|
Împăratul, lîngă care şedea şi împărăteasa, mi -a zis atunci: ,,Cît va ţinea călătoria ta, şi cînd te vei întoarce?`` Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărît o vreme.
-
7
|Neemias 2:7|
Apoi am zis împăratului: ,,Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
-
8
|Neemias 2:8|
şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.`` Împăratul mi -a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
-
9
|Neemias 2:9|
M'am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oastei şi nişte călăreţi.
-
10
|Neemias 2:10|
Sanhalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le -a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
-
-
Sugestões
Clique para ler Êxodo 5-8
18 de janeiro LAB 384
UM ATEU GARANTE: DEUS EXISTE
Êxodo 05-08
Você já leu o livro “Um Ateu Garante: Deus Existe”? Eu o recomendo. Ao iniciar a leitura dele, fiquei boquiaberto logo nas primeiras páginas. O autor procura falar sobre as “provas incontestáveis de um filósofo que não acreditava em nada.” O nome desse filósofo é Antony Flew, ícone da filosofia do século XX, um dos maiores ateus dos últimos cem anos, pai dos argumentos de muitos filósofos e ateus. Ele concentrou-se tanto no assunto de provar que Deus não existe, que terminou conseguindo enxergar as evidências da existência de Deus. Converteu-se! A “Associated Press”, no dia 9 de novembro de 2004 publicou a matéria: “Sim, mudou de opinião. Ele, Antony Flew, agora afirma que Deus existe!”
Pense bem, isso é praticamente impossível! Não que seja impossível um intelectual conseguir ter a inteligência de perceber que Deus exista. Dificílimo é que esses orgulhosos dêem o braço a torcer. Eles se acham poderosos. Mas o maior poder de Flew foi a sua honestidade. Antony Flew, de “o maior filósofo do século XX”, passou a ser o pensador mais corajoso em ser honesto com sua intelectualidade que até agora já conhecemos, no século XXI.
Isso é algo tão histórico, que fatos de poderosos contestando a existência de Deus e sendo contestados, em sua própria contestação pela existência real dEle, têm ficado com suas memórias, muitas vezes vergonhosas, marcadas, ao longo da História. Um caso mais ou menos assim aconteceu com outro famoso que queria filosofar demais. Estou falando do poderoso faraó, que a partir do trono do Egito, dominava o mundo há mais de 3500 anos. Acreditamos na existência de Jeová, único Deus, Criador dos Céus e da Terra. Faraó não. Veja o que uma parte da leitura de hoje diz: “Depois disso Moisés e Arão foram falar com o faraó e disseram: Assim diz o SENHOR, o Deus de Israel: Deixe o meu povo ir para celebrar-me uma festa no deserto. O faraó respondeu: Quem é o SENHOR, para que eu lhe obedeça e deixe Israel sair? Não conheço o SENHOR, e não deixarei Israel sair.”
Quando alguém desafia Deus dessa forma, ou ele volta atrás mais tarde, como fez Antony Flew, ou então a coisa, um dia, mais cedo ou mais tarde, fica preta para ele. Nem que seja no dia do juízo final. Muitas vezes, a pessoa paga o preço aqui nesta vida mesmo. Muitos questionam porque faraó teve que “engolir” tanta praga, como sangue, rãs, piolhos, moscas, morte dos rebanhos... Isso é porque ele desafiava a Deus. Estava pagando o preço. Esse foi o começo do que no final ficou provado: Deus existe.
Valdeci Júnior
Fátima Silva