-
-
Cornilescu -
-
1
|Rute 4:1|
Boaz s'a suit la poarta cetăţii, şi s'a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i -a zis: ,,Hei, cutare, apropie-te, stai aici.`` Şi el s'a apropiat, şi s'a oprit.
-
2
|Rute 4:2|
Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrînii cetăţii, şi a zis: ,,Şedeţi aici.`` Şi ei au şezut jos.
-
3
|Rute 4:3|
Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: ,,Naomi, întorcîndu-se din ţara Moabului, a vîndut bucata de pămînt care era a fratelui nostru Elimelec.
-
4
|Rute 4:4|
Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta, şi să-ţi spun: ,Cumpără -o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrînilor poporului meu. Dacă vrei s'o răscumperi, răscumpără -o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta.`` Şi el a răspuns: ,,O voi răscumpăra.``
-
5
|Rute 4:5|
Boaz a zis: ,,În ziua în care vei cumpăra ţarina din mîna Naomei, o vei cumpăra în acelaş timp şi dela Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.``
-
6
|Rute 4:6|
Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: ,,Nu pot s'o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s'o răscumpăr.``
-
7
|Rute 4:7|
Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.
-
8
|Rute 4:8|
Cel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: ,,Cumpără -o pe socoteala ta!`` Şi şi -a scos încălţămintea.
-
9
|Rute 4:9|
Atunci Boaz a zis bătrînilor şi întregului popor: ,,Voi sînteţi martori azi că am cumpărat din mîna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon,
-
10
|Rute 4:10|
şi că mi-am cumpărat deasemenea de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sînteţi martori azi despre aceasta!``
-
-
Sugestões
Clique para ler 2 Crônicas 32-33
20 de maio LAB 506
EM TEMPO DE CRISE
2Crônicas 32-33
Ontem, comentei sobre Ezequias e tudo de bom que ele foi e fez. Porém, como nada é perfeito, na leitura de hoje, encontramos um problemão que Ezequias enfrentou. Desafio-lhe a complementar e entender melhor essa história em 2Reis 18-19.
Depois que Ezequias e o povo estavam há anos pagando impostos aos assírios - o povo que dominava a região, na época - e Ezequias ter então decidido se rebelar, os assírios vieram com tudo para cima deles. O profeta Isaías avisou Ezequias para ficar “bonzinho” (Isaías 30-313), mas ele não quis dar ouvidos! Os assírios, súditos de Senaqueribe, vieram do norte massacrando o reino de Israel, deixando terror e destruição por onde passavam. E agora estavam batendo à porta dos judeus. Quando se viu ameaçado, Ezequias mudou de ideia rapidamente e enviou o imposto que devia, mas aí não adiantava mais. Havia muitas taxas devido às multas de atraso.
Senaqueribe exigiu que os judeus se rendessem completamente. Novamente, Ezequias se recusou a fazer. A impressão que temos é de que houve duas invasões assírias, mas não é possível definir isso direito no texto bíblico. Não se sabe ao certo onde terminaria uma e começaria a outra. Mas num desses ataques, os assírios fizeram uma advertência aos judeus, dizendo que nem Deus os salvaria.
As palavras de Senaqueribe pareciam convincentes, pois nenhum dos deuses das outras nações tinha livrado ninguém das mãos dos poderosos assírios. Então, o que iria fazer os judeus pensarem que Seu Deus faria algo melhor por eles?
“Não ouçam Ezequias; rendam-se a mim e livrem-se do mesmo destino que tiveram esses outros que confiaram em seus deuses.” Imagine que você fosse um dos judeus dentro dos muros da cidade, tendo do lado de fora um exército numeroso e feroz, zombando do seu Deus e oferecendo promessas maravilhosas, desde que se rendesse. Mas, “o povo permaneceu calado e nada disse em resposta, pois o rei tinha ordenado: Não lhe respondam” (2Reis 18:36). Suponha que, no lugar de Ezequias, fosse o rei Acaz ou Jeorão, que tinham estado em profunda apostasia e liderado o povo assim. Judá estaria tão disposto a obedecer? Por que Ezequias conseguiu que eles confiassem nele e nas promessas de libertação de Deus? Perceba o papel que a reforma de Ezequias teve em ajudar a fortalecer a fé do povo de que Deus os livraria. O resultado seria diferente se não tivesse o reavivamento.
A sabedoria espiritual para discernir entre o certo e o errado na hora da crise não chega na hora da crise. Ela é adquirida antes, na proporção do quanto buscamos a Deus nos tempos de paz.
Valdeci Júnior
Fátima Silva