-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
1
|2 Crônicas 22:1|
Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tînăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorîse pe toţi cei mai mari în vîrstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
-
2
|2 Crônicas 22:2|
Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.
-
3
|2 Crônicas 22:3|
El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.
-
4
|2 Crônicas 22:4|
A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre perzarea lui.
-
5
|2 Crônicas 22:5|
Tîrît de sfatul lor, s'a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.
-
6
|2 Crônicas 22:6|
Ioram s'a întors să se vindece la Izreel de rănile, pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s'a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentrucă era bolnav.
-
7
|2 Crônicas 22:7|
Prin voia lui Dumnezeu, şi spre perzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Cînd a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care -l unsese Domnul, ca să peardă casa lui Ahab.
-
8
|2 Crônicas 22:8|
Şi pe cînd se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, cari erau în slujba lui Ahazia, şi i -a omorît.
-
9
|2 Crônicas 22:9|
A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorît. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: ,,Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.`` Şi n'a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.
-
10
|2 Crônicas 22:10|
Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s'a sculat şi a omorît tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.
-
-
Sugestões
Clique para ler Isaías 11-14
26 de julho LAB 573
O QUEBRADOR DE PEDRAS
Isaías 11-14
Quando li Isaías 14, na minha leitura, tive uma sensação que, para traduzi-la, é necessário contar uma história que encontrei no site www.pregador.com.br, com o título “O QUEBRADOR DE PEDRAS”. Ela estava catalogada sobre o assunto da inveja. Então, imagine a sensação que tive ao ler esse capítulo.
Segundo a lenda (que é apenas para ilustrar), diz que havia um sujeito muito simples, que ganhava a vida quebrando pedras. Era o quebrador de pedras. Apesar do fato de ter saúde, emprego e família, ele vivia permanentemente insatisfeito.
Certo dia, ele passou em frente à casa de um homem muito rico e importante. Ele sentiu uma terrível inveja, quando viu aquele homem cercado de bens valiosos e pessoas importantes. Do mais profundo do seu ser, pensou: “Ah... como eu queria ser aquele homem!” Então, inexplicavelmente, como num passe de mágica... plim! Foi colocado no lugar do rico.
Mas quando ia começar a usufruir o luxo e o poder, passou em frente daquela casa um importante general, montado num magnífico cavalo, e todos se curvavam diante dele. O quebrador de pedras novamente sentiu inveja e desejou ser aquele general e, mais uma vez, plim! Lá estava ele, em cima do cavalo.
Quando ia começar a desfrutar o prestígio do general, caiu do cavalo, devido ao forte calor do Sol do meio-dia. Então, ele invejou o Sol e... plim!
Ao começar a experimentar todo o poder de seus raios, uma nuvem escura veio e tapou-lhe a visão. Invejou a nuvem escura e... plim!
Quando ia tapar os raios do Sol, passou um forte vento e jogou a nuvem para longe. Invejou o vento e... plim!
E quando ia jogar as nuvens escuras para bem longe, uma montanha quebrou o vento. Invejou a montanha e... plim! Tornou-se a montanha.
Ah... Agora, finalmente, parece que ficou satisfeito, pois, parecia-lhe que, em todo o mundo, nada era mais poderoso que uma grande e inabalável montanha.
Mas foi neste pequeno e único momento de satisfação que ele ouviu um som que lhe era bastante familiar, o som de uma pesada marreta de ferro manejada com habilidade por um musculoso quebrador de pedras, quebrando a montanha devagarzinho.
Interessante! A inveja só pode levar a uma coisa: autodestruição.
Houve um tempo em que tudo era perfeito e ninguém sofria. Mas um anjo infeliz resolveu experimentar algo que não seria bom: ter inveja. A tentação não é pecado, o pecado é alimentá-la. Hoje, arcamos com as consequências dessa inveja: a existência do diabo e o inferno no qual nós precisamos viver.
Não compensa invejar nada de ninguém. Cultive o contentamento e você será muito feliz!
Valdeci Júnior
Fátima Silva