-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu
-
-
1
|2 Crônicas 31:1|
Cînd s'au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel cari erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda, şi au sfărîmat stîlpii idoleşti, au tăiat Astarteele, şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s'au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui.
-
2
|2 Crônicas 31:2|
Ezechia a aşezat din nou cetele preoţilor şi Leviţilor, după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi Leviţi, pentru arderile de tot şi jertfele de mulţămire, pentru slujbă, pentru cîntări şi laude, la porţile taberii Domnului.
-
3
|2 Crônicas 31:3|
Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, şi pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în legea Domnului.
-
4
|2 Crônicas 31:4|
Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi Leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate legea Domnului.
-
5
|2 Crônicas 31:5|
Cînd a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintîi roade de grîu, de must, de untdelemn, de miere, şi din toate roadele de pe cîmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.
-
6
|2 Crônicas 31:6|
Tot odată, copiii lui Israel şi Iuda, cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat zeciuiala din boi şi oi, şi zeciuiala din lucrurile sfinte cari erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi.
-
7
|2 Crônicas 31:7|
Au început să facă grămezile în luna a treia, şi au isprăvit în luna a şaptea.
-
8
|2 Crônicas 31:8|
Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile, şi au binecuvîntat pe Domnul şi pe poporul Său Israel.
-
9
|2 Crônicas 31:9|
Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe Leviţi de grămezile acestea.
-
10
|2 Crônicas 31:10|
Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i -a răspuns: ,,De cînd au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mîncat, ne-am săturat, şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvîntat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!``
-
-
Sugestões
Clique para ler Josué 14-17
11 de março LAB 436
SE DEUS QUISER...
Josué 14-17
O povo que Moisés tinha tirado do Egito estava viajando em direção à terra de Canaã, que ficava do lado Oeste do rio Jordão. Essa seria a posse deles. As terras a oeste do Jordão eram realmente a conquista do povo israelita. Em Josué 14, o líder do povo começa a divisão oficial da posse que aquele povo de Deus estava recebendo. Estou destacando esse detalhe, porque achei algo muito interessante nesse capítulo. Encontrei várias alusões, repetitivamente, parecendo não querer passar batido sobre a explicação de que aquilo que eles estavam conquistando não era uma consequência do que mereciam. Contando as alusões diretas e indiretas, só nesses 15 versos, 13 vezes o autor faz questão de colocar a pessoa, ação e responsabilidade de Deus bem no centro do cenário. Ele era o responsável por aquela conquista. Ao Senhor, seja dada toda honra e glória! Amém!
Quando recebe uma bênção, quem você diz que lhe deu? Veja o que está escrito em Tiago 4:13-15: “Ouçam agora, vocês que dizem: Hoje ou amanhã iremos para esta ou aquela cidade, passaremos um ano ali, faremos negócios e ganharemos dinheiro. Vocês não sabem o que lhes acontecerá amanhã! Que é a sua vida? Vocês são como a neblina que aparece por um pouco de tempo e depois se dissipa. Ao invés disso, deveriam dizer: Se o Senhor quiser, viveremos e faremos isto ou aquilo.” Esse é um conselho inspirado e sábio.
Já ouviu alguém perguntar: “Você vai lá em casa amanhã?” E o interlocutor responder: “Se Deus quiser.”? Ou então, alguém expressando uma expectativa, um sonho, uma ansiedade, diz mais ou menos assim: “Se Deus quiser, pretendo fazer aquilo...” Essas expressões vêm de contextos bíblicos, como o da instrução de Tiago e o do comportamento dos israelitas.
É como Augusto Cury escreveu: “Quando o homem explorar intensamente o pequeno átomo e o imenso espaço, e disser que domina o mundo, quando conquistar as mais complexas tecnologias e disser que sabe tudo..., terá tempo para se voltar para dentro de si mesmo. Nesse momento descobrirá que aconteceu um grande erro. Qual?... Descobrirá que se tornou um gigante da ciência, mas que é um frágil menino que não sabe navegar nas águas da emoção e que desconhece os segredos que tecem a colcha de retalhos da sua inteligência. Quando isso ocorrer, algo novo acontecerá. Ele encontrará pela segunda vez a sua maior invenção: a roda. A roda? Sim, só que dessa vez será a roda da emoção. Encontrando-a, ele percorrerá territórios pouco explorados e, por fim, encontrará o que sempre procurou: o amor, o amor pela vida e pelo Autor da vida.”
Valdeci Júnior
Fátima Silva