-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
1
|Deuteronômio 7:1|
Cînd Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpînire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi, pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decît tine;
-
2
|Deuteronômio 7:2|
cînd Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mîni, şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvîrşire, să nu închei legămînt cu ele, şi să n'ai milă de ele.
-
3
|Deuteronômio 7:3|
Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi;
-
4
|Deuteronômio 7:4|
căci ar abate dela Mine pe fiii tăi, şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S'ar aprinde de mînie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.
-
5
|Deuteronômio 7:5|
Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.
-
6
|Deuteronômio 7:6|
Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te -a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.
-
7
|Deuteronômio 7:7|
Nu doar pentrucă întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S'a alipit Domnul de voi şi v'a ales, căci voi sînteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
-
8
|Deuteronômio 7:8|
Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurămîntul pe care l -a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v'a scos Domnul cu mîna Lui puternică, şi v'a izbăvit din casa robiei, din mîna Lui Faraon, împăratul Egiptului.
-
9
|Deuteronômio 7:9|
Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legămîntul şi îndurarea pînă la al miilea neam de oameni faţă de cei ce -L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
-
10
|Deuteronômio 7:10|
Dar răsplăteşte îndată pe cei ce -L urăsc, şi -i perde; nu dă nici o păsuire celui ce -L urăşte, ci -i răsplăteşte îndată.
-
-
Sugestões
Clique para ler Neemias 12-13
28 de maio LAB 514
ZELO
Neemias 12-13
Concluí a leitura de hoje e fui almoçar. Deixei para escrever o comentário depois que almoçasse. No restaurante, me assentei à mesa com cinco colegas de trabalho, que estavam discutindo sobre assuntos de profecia. Mas a preocupação deles era o zelo pela igreja ao tratar do assunto de dom profético. Percebi que eles estavam mais preocupados em zelar pelo nome de Deus, do ministério e da igreja que em compreender determinadas definições teológicas.
Então, me deu um insight! Lembrei do personagem da nossa leitura bíblica. Neemias: alguém extremamente zeloso pela Obra de Deus. Na rodinha de amigos, onde ouvi a conversa sobre profecia, no zelo pela pregação, era uma discussão pacífica, tudo numa boa. Mas, às vezes, entre as pessoas que trabalham diretamente no serviço efetivo da Obra de Deus, as discussões ficam bem acaloradas.
Isso já aconteceu comigo uma vez. No meu contexto de trabalho, estávamos sofrendo com um problema há três anos. E esse problema prejudicava o andamento do trabalho de Deus. Todos sabiam que o problema poderia ser resolvido e como resolvê-lo. Mas, já estávamos com três anos de jugo, e a pessoa que tinha que resolver parecia não se importar. Um dia, a bomba estourou na minha mão. Então, eu disse uma frase de impacto bem forte, desliguei minha máquina, levantei da minha mesa e fui embora. Meu chefe veio conversar comigo depois. Ele perguntou por que eu tinha ficado com raiva das pessoas e de quem eu tinha ficado com raiva. Fui pego de surpresa, porque eu não tinha me perguntado sobre isso. Parei para pensar no assunto e cheguei a uma conclusão: não tive raiva de ninguém. Meu chefe perguntou: “Então, por que estava tão preocupado consigo mesmo?” Mais uma vez, ele me pegou de surpresa, mas de novo não era aquela a questão. Refleti e respondi: Eu não estava preocupado comigo mesmo. Tanto é que me expus.
Depois de fazermos uma análise, descobrimos que minha irritação era para com a negligência existente, naquele contexto, na Obra de Deus. Tomei uma atitude radical por zelo, por amor ao trabalho do Senhor. E sabe que terminou sendo uma bênção aquela decisão radical? Depois do ocorrido, o problema passou a desenrolar-se e ser resolvido.
Hoje, olho para trás e vejo que Deus estava guiando tudo. Creio que quando nos colocamos nas mãos de Deus, Ele guia. Mas, na época, eu não via isso. Senti-me mal pela decisão forte que eu havia tomado. Mas quando li o final do livro de Neemias, percebi que a mesma coisa acontecia com os personagens bíblicos. Por isso, não tenha medo de lutar pela honra do nome de Deus.
Valdeci Júnior
Fátima Silva