-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
22
|Deuteronômio 7:22|
Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele cîmpului împotriva ta.
-
23
|Deuteronômio 7:23|
Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mîna ta; şi le va pune cu totul pe fugă, pînă vor fi nimicite.
-
24
|Deuteronômio 7:24|
Pe împăraţii lor îi va da în mînile tale, şi le vei şterge numele de subt ceruri; niciunul din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, pînă le vei nimici.
-
25
|Deuteronômio 7:25|
Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sînt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
-
26
|Deuteronômio 7:26|
Să nu aduci nici un lucru urîcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvîrşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el ,să-ţi fie scîrbă de el, căci este un lucru blestemat.
-
1
|Deuteronômio 8:1|
Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.
-
2
|Deuteronômio 8:2|
Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te -a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
-
3
|Deuteronômio 8:3|
Astfel, te -a smerit, te -a lăsat să suferi de foame, şi te -a hrănit cu mană, pe care nici tu n'o cunoşteai şi nici părinţii tăi n'o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
-
4
|Deuteronômio 8:4|
Haina nu ţi s'a învechit pe tine, şi nici nu ţi s'au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
-
5
|Deuteronômio 8:5|
Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
-
-
Sugestões
Clique para ler Isaías 20-23
28 de julho LAB 575
O APROVEITAMENTO DA CHANCE
Isaías 20-23
Você consegue entender o capítulo 22, de Isaías? Há pessoas com dificuldades em entendê-lo, por isso, vou me deter nele. Esse capítulo tem duas partes. A primeira é uma profecia contra Jerusalém, que vai até o verso 14; a segunda, no restante do capítulo, é uma profecia contra Sebna.
Para conseguirmos entender a profecia da primeira parte, precisamos ter em mente que ela reflete tanto a condição moral quanto a condição espiritual de Jerusalém nos dias escuros do ano 701 a.C., quando Senaqueribe marchou vitoriosamente até as portas da cidade. O curioso é que vinham fugitivos de todos os lugares para se esconder nas cidades de todo o território de Judá. Quando já chegavam nas cidades, eles já iam dando a notícia de que o exercito de Senaqueribe estava se aproximando e já iam dominando tudo.
Quarenta e seis cidades-fortes de Judá foram conquistadas, uma a uma. A última esperança dos habitantes do território de Judá se foi quando ficaram sabendo que Senaqueribe já tinha derrotado até o Egito, que era uma potência, em Elteque. Então, aos olhos humanos, não tinha mais esperança. E você sabe que quanto mais uma pessoa está chafurdada na lama do erro, infelizmente, mais fácil ainda é ir para o fundo do poço.
Foi o que aconteceu com aqueles judeus. Como eles já tinham uma religião que era só da boca pra fora, só no formalismo, nessa hora sombria, uma religião de formas e cerimônias entrou em colapso. Em consequência, o povo se esqueceu de Deus de vez. Como imaginavam que no dia seguinte seriam eliminados pela guerra, chegaram à seguinte conclusão: “Vamos aproveitar o último dia para extravasar no pecado.” O que Isaías 22:12-13 mostra é que eles se entregaram à orgia, porque a expectativa era a de um desastre iminente e completo.
Eles até fizeram alguns preparativos apressados para enfrentar o cerco que o rei Senaqueribe ira fazer à cidade: demoliram algumas casas para usar o entulho para reforçar o muro da cidade, trouxeram água da fonte de Guião através de um túnel, etc. Mas a preparação mais importante foi negligenciada: uma renovada dedicação a Deus. Um chamado ao arrependimento foi rejeitado, e o povo se entregou ao ateísmo do medo e desespero.
Deus estava pronto para salvar, mas nada havia digno de ser salvo. Penso que, para Isaías, deve ter sido um desapontamento muito grande ver sua cidade amada tão próxima ao desastre, devido à indisposição de voltar-se para Deus.
Mas você e eu ainda temos a nossa chance de nos entregarmos a Jesus. Não deixe essa oportunidade passar. Aproveite para ir a Deus apenas por amor.
Valdeci Júnior
Fátima Silva