-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
15
|Ezequiel 45:15|
O oaie dintr'o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel, să fie dată ca dar de mîncare, ardere de tot şi jertfă de mulţămire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispăşire, -zice Domnul Dumnezeu. -
-
16
|Ezequiel 45:16|
Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mîncare pentru domnitorul lui Israel.
-
17
|Ezequiel 45:17|
Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mîncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mîncare, de arderea de tot, şi de jerfa de mulţămire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.``
-
18
|Ezequiel 45:18|
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,În cea dintîi zi a lunii întîi, vei lua un viţel fără cusur, şi vei face ispăşire pentru sfîntul Locaş.
-
19
|Ezequiel 45:19|
Preotul va lua din sîngele jertfei ispăşitoare, şi va pune pe uşiorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului, şi pe uşiorii porţii curţii dinlăuntru.
-
20
|Ezequiel 45:20|
Tot aşa vei face şi în ziua întîi a lunii a şaptea, în ziua întîi a lunii noi, pentru cei din popor cari păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; şi astfel veţi curăţi casa.
-
21
|Ezequiel 45:21|
În ziua a patrusprezecea a lunii întîi, veţi prăznui Paştele. Sărbătoarea va ţinea şapte zile, în care timp se vor mînca azimi.
-
22
|Ezequiel 45:22|
Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire.
-
23
|Ezequiel 45:23|
În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jerfă de ispăşire în fiecare zi.
-
24
|Ezequiel 45:24|
Va adăuga şi darul de mîncare: cîte o efă de fiecare viţel, şi o efă de fiecare berbece, cu cîte un hin de untdelemn de efă.
-
-
Sugestões

Clique para ler Isaías 11-14
26 de julho LAB 573
O QUEBRADOR DE PEDRAS
Isaías 11-14
Quando li Isaías 14, na minha leitura, tive uma sensação que, para traduzi-la, é necessário contar uma história que encontrei no site www.pregador.com.br, com o título “O QUEBRADOR DE PEDRAS”. Ela estava catalogada sobre o assunto da inveja. Então, imagine a sensação que tive ao ler esse capítulo.
Segundo a lenda (que é apenas para ilustrar), diz que havia um sujeito muito simples, que ganhava a vida quebrando pedras. Era o quebrador de pedras. Apesar do fato de ter saúde, emprego e família, ele vivia permanentemente insatisfeito.
Certo dia, ele passou em frente à casa de um homem muito rico e importante. Ele sentiu uma terrível inveja, quando viu aquele homem cercado de bens valiosos e pessoas importantes. Do mais profundo do seu ser, pensou: “Ah... como eu queria ser aquele homem!” Então, inexplicavelmente, como num passe de mágica... plim! Foi colocado no lugar do rico.
Mas quando ia começar a usufruir o luxo e o poder, passou em frente daquela casa um importante general, montado num magnífico cavalo, e todos se curvavam diante dele. O quebrador de pedras novamente sentiu inveja e desejou ser aquele general e, mais uma vez, plim! Lá estava ele, em cima do cavalo.
Quando ia começar a desfrutar o prestígio do general, caiu do cavalo, devido ao forte calor do Sol do meio-dia. Então, ele invejou o Sol e... plim!
Ao começar a experimentar todo o poder de seus raios, uma nuvem escura veio e tapou-lhe a visão. Invejou a nuvem escura e... plim!
Quando ia tapar os raios do Sol, passou um forte vento e jogou a nuvem para longe. Invejou o vento e... plim!
E quando ia jogar as nuvens escuras para bem longe, uma montanha quebrou o vento. Invejou a montanha e... plim! Tornou-se a montanha.
Ah... Agora, finalmente, parece que ficou satisfeito, pois, parecia-lhe que, em todo o mundo, nada era mais poderoso que uma grande e inabalável montanha.
Mas foi neste pequeno e único momento de satisfação que ele ouviu um som que lhe era bastante familiar, o som de uma pesada marreta de ferro manejada com habilidade por um musculoso quebrador de pedras, quebrando a montanha devagarzinho.
Interessante! A inveja só pode levar a uma coisa: autodestruição.
Houve um tempo em que tudo era perfeito e ninguém sofria. Mas um anjo infeliz resolveu experimentar algo que não seria bom: ter inveja. A tentação não é pecado, o pecado é alimentá-la. Hoje, arcamos com as consequências dessa inveja: a existência do diabo e o inferno no qual nós precisamos viver.
Não compensa invejar nada de ninguém. Cultive o contentamento e você será muito feliz!
Valdeci Júnior
Fátima Silva