-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
10
|Ezequiel 46:10|
Domnitorul va intra cu ei cînd vor intra, şi vor ieşi împreună cînd vor ieşi.
-
11
|Ezequiel 46:11|
La sărbători şi la praznice, darul de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
-
12
|Ezequiel 46:12|
Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jerfă de mulţămire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţămire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăş poarta.
-
13
|Ezequiel 46:13|
În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.
-
14
|Ezequiel 46:14|
Vei mai adăuga la el ca dar de mîncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr'o efă, şi a treia parte dintr'un hin de untdelemn, pentru stropirea floarei de făină. Acesta este darul de mîncare de adus Domnului; aceasta este o lege vecinică, pentru totdeauna!
-
15
|Ezequiel 46:15|
În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mîncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot vecinică.``
-
16
|Ezequiel 46:16|
,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul: ,Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.
-
17
|Ezequiel 46:17|
Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moştenirea lui.
-
18
|Ezequiel 46:18|
Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu -l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!``
-
19
|Ezequiel 46:19|
M'a dus, pe intrarea de lîngă poartă, în odăile sfinte, rînduite preoţilor, şi cari se află spre miază-noapte. Şi iată că în fund, era un loc, în spre apus.
-
-
Sugestões
Clique para ler Atos 27-28
14 de novembro LAB 684
PALAVRAS VERDADEIRAS
Atos 24-26
É verdade que Paulo quase convenceu Agripa a se tornar um cristão? O que isso tem a ver conosco?
A maioria das traduções do Novo Testamento sugere que Agripa estava dizendo algo mais ou menos assim: “Você acha que num período tão curto de tempo vai persuadir-me a ser cristão?” ou ainda: “Você pensa que não vai precisar de muito tempo para me convencer e fazer de mim um cristão”. Outras traduções, entretanto, discordam. A tradução que tomamos por padrão em nossos comentários bíblicos, a NVI, apesar de descrever: “Então Agripa disse a Paulo: “Você acha que em tão pouco tempo pode convencer-me a tornar-me cristão?”, traz, na nota de rodapé, a observação de que poderia ser traduzido por “por pouco você me convence a tornar-me cristão”. E examinando os textos na língua original, vemos que esta é a melhor tradução, para Atos 26:28.
Mas, sem tentarmos resolver o problema, permanece o fato de que alguns quase se entregam a Cristo, mas por fim deixam de fazê-lo.
Durante a Primeira Guerra Mundial, as forças navais britânicas e francesas receberam a tarefa de abrir os Dardanelos para possibilitar que os Aliados obtivessem o cereal necessário e ao mesmo tempo entregassem as armas e munições aos aliados russos. Depois de lutar e sofrer perdas moderadas, mas não excessivas, os Aliados chegaram ao principal forte turco e se envolveram num duelo de artilharia com ele. Mas no dia 19 de maio de 1917 retrocederam e, embora a campanha Gallipoli se arrastasse por mais um ano, acabou numa humilhante retirada dos Aliados.
Depois da guerra, os Aliados souberam que, noa ocasiaão de sua retirada, o forte turco estava a ponto de render-se. O seu armamento estava reduzido a menos de 30 bombas. Se o ataque tivesse continuado no dia seguinte, o forte teria caído e a guerra teria tomado um rumo completamente diferente.
Hebreus 10:38 nos fala daqueles que, em vez de prosseguirem no ataque da guerra espiritual até obter a vitória, retiram-se e se perdem.
Paradoxalmente, a vitória nessa guerra significa rendição – uma rendição total do eu a Cristo. É trágico o fato de que muitos cristãos professos haverão de perder-se porque deixaram de continuar atacando até à vitória final. Nesta guerra, quase mas não completamente salvo significa estar não quase mas completamente perdido.
Fico feliz porque o seguinte verso, Hebreus 10:39, termina com um tom positivo. O texto prossegue assim: “Nós, porém, não somos dos que retrocedem e são destruídos, mas dos que crêem e são salvos”.
Que você e eu tenhamos essa experiência na guerra espiritual em que estamos envolvidos.
Fonte: Donald Manssell, “A Certeza do Amanhecer”, 145.
Valdeci Júnior
Fátima Silva