-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
17
|2 Samuel 14:17|
Roaba ta a zis: ,Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.``
-
18
|2 Samuel 14:18|
Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: ,,Nu-mi ascunde ce te voi întreba.`` Şi femeia a zis: ,,Să vorbească domnul meu împăratul!``
-
19
|2 Samuel 14:19|
Împăratul a zis atunci: ,,Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?`` Şi femeia a răspuns: ,,Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi -a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.
-
20
|2 Samuel 14:20|
Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.``
-
21
|2 Samuel 14:21|
Împăratul a zis lui Ioab: ,,Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.``
-
22
|2 Samuel 14:22|
Ioab a căzut cu faţa la pămînt, s'a închinat, şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: ,,Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.``
-
23
|2 Samuel 14:23|
Ioab s'a sculat, a plecat în Gheşur, şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.
-
24
|2 Samuel 14:24|
Dar împăratul a zis: ,,Să se ducă în casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.`` Şi Absalom s'a dus în casa lui, şi n'a văzut faţa împăratului.
-
25
|2 Samuel 14:25|
Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n'avea niciun cusur.
-
26
|2 Samuel 14:26|
Cînd îşi tundea capul-şi -l tundea în fiecare an, pentrucă părul îi era greu-greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
-
-
Sugestões
Clique para ler Provérbios 16-19
14 de julho LAB 561
QUANTO CUSTA SUA FAMÍLIA?
Provérbios 16-19
“Melhor é um pedaço de pão seco com paz e tranquilidade do que uma casa onde há banquete e muitas brigas.” Já parou para pensar nisso? O que você acha? É ou não uma grande verdade?
Esse verso é só um dos tantos “provérbios da hora” que está na leitura bíblica de hoje que, aliás, tem mais de 100 provérbios. Cada um é melhor que o outro. Você concorda com o provérbio citado acima? Tem muita gente que não. Pode até dizer que sim, mas no seu comportamento e ações, age totalmente diferente. Um exemplo é o tipo de pai de família fissurado por trabalho.
Pedro era um menino que tinha tudo o que queria e não queria, exceto algo que desejava muito.
Um dia, foi se queixar com a mãe:
- Por que meu pai não brinca comigo?
- Seu pai é um homem muito ocupado, o tempo dele é muito precioso - respondeu.
A criança foi para o quarto, muito pensativa. Pegou o cofrinho e foi contar quanto havia economizado de sua mesada. Adormeceu, chorando de saudade do pai.
Mais tarde, ele acordou com a chegada do Sr. Rafael e correu para encontrá-lo:
- Papai, é verdade que seu tempo é muito precioso?
- É verdade - disse, desviando o olhar do filho.
- Quanto custa uma hora do seu tempo? - O Sr. Rafael disse que não sabia.
O pequeno Pedro insistiu para obter uma resposta até que o pai perdeu a paciência e brigou com ele. Com medo, voltou para o quarto.
Depois que esfriou a cabeça, o Sr. Rafael refletiu sobre a maneira como havia tratado o pequeno e foi até o quarto do filho. Como viu que o garoto ainda estava acordado, o pai tentou um diálogo:
- Você ainda quer saber quanto ganho? O menino balançou a cabeça afirmando que sim. O pai estufou o peito e suspirou fundo. Parecia que a atmosfera do quarto trazia-lhe o ar da satisfação, de enfim dizer ao seu filho o valor do pai que ele tinha.
- Eu ganho 300 reais por hora.
O menino levou um susto, mas animou-se o suficiente para pedir:
- O senhor pode me emprestar 100 reais?
Para continuar impressionando o filho, o pai entregou-lhe o dinheiro. Curioso, perguntou:
- Posso saber pra quê?
O garoto puxou um bolo de notinhas enroladas, de debaixo do travesseiro.
- Eu já consegui juntar 200 reais, mais estes 100 que o senhor me emprestou, dá 300. Agora o senhor pode me vender uma hora do seu tempo pra brincar comigo?
Quanto custa seu lar? Já parou para pensar nisso?
Valdeci Júnior
Fátima Silva