-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
1
|2 Samuel 24:1|
Domnul S'a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda``.
-
2
|2 Samuel 24:2|
Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lîngă el: ,,Străbate toate seminţiile lui Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cît se ridică numărul lor.``
-
3
|2 Samuel 24:3|
Ioab a zis împăratului: ,,Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?``
-
4
|2 Samuel 24:4|
Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat dela împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.
-
5
|2 Samuel 24:5|
Au trecut Iordanul, şi au tăbărît la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lîngă Iaezer.
-
6
|2 Samuel 24:6|
Au venit pănă la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S'au dus pînă la Dan-Iaan, şi în împrejurimile Sidonului.
-
7
|2 Samuel 24:7|
Au venit pînă la cetăîţuia Tir, şi în toate cetăţile Heviţilor şi ale Cananiţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.
-
8
|2 Samuel 24:8|
Au străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.
-
9
|2 Samuel 24:9|
Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război cari scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.
-
10
|2 Samuel 24:10|
David a simţit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: ,,Am săvîrşit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un... nebun!``
-
-
Sugestões

Clique para ler Gênesis 26-27
08 de janeiro LAB 374
RISO
Gênesis 26-27
Você gosta de dar risadas? Então você irá gostar de ler hoje sobre um grande personagem bíblico chamado Isaque. A palavra Isaque significa “riso”, “risada”.
Isaque foi o único filho de Abraão e Sara. Dos três patriarcas, ele foi o que viveu mais tempo. Foi circuncidado com oito dias de vida, ganhou uma festa por ter desmamado quando tinha aproximadamente três anos de idade.
Quando Isaque estava com 40 anos, ganhou Rebeca, como esposa. Quando seu pai morreu e foi sepultado, ele fixou residência em Beer-Laai-Roi. Ali ele teve dois filhos: Esaú e Jacó. Mas depois disso, por motivo de uma crise financeira na região, eles mudaram-se para Gerar: lugar onde Isaque enganou o rei filisteu, mentindo sobre Rebeca.
Após ter passado algum tempo na terra dos filisteus, Isaque voltou para Berseba, onde Deus lhe confirmou as bênçãos do concerto e onde Abimeleque fez um concerto de paz com ele.
Um dos eventos mais importantes da vida de Isaque foi quando ele abençoou os seus filhos, pouco antes de morrer. Sua morte foi na cidade de Manre, com 180 anos, e foi sepultado na cova de Macpela.
No Novo Testamento, há várias referências a Isaque: a) Quase foi oferecido em sacrifício pelo seu pai; b) Abençoou os filhos; c) Foi o filho da promessa; d) Era diferente do seu irmão Ismael (Hebreus 11:17-18; Tiago 2:21 Romanos 9:7, 10; Gálatas 4:28).
A enciclopédia bíblica “Mundo Bíblico” faz o seguinte comentário sobre ele: “em dado momento, a imagem do seu pai em devoção simples e pureza de vida é contrastada na sua fraqueza passiva de caráter que, em parte, pelo menos, poderá ter surgido das suas relações com a sua mãe e com a sua mulher. Após a expulsão de Ismael e Agar, Isaque passou a não ter adversários e cresceu na sombra da tenda de Sara, moldado por uma suavidade feminina, através de uma submissão habitual à sua forte e terna vontade.”
A sua vida era tão calma e rotineira, que não ultrapassava uma área de poucos quilômetros. Ele era tão sincero, que se deixou enganar por Jacó; tão terno, que a morte da sua mãe foi-lhe um sofrimento vivo durante vários anos, tão paciente e gentil, que a paz com os seus vizinhos lhe era mais cara que uma possessão tão cobiçada como um poço de água cavado pelos seus próprios homens
Isaque era imensamente obediente. Ele colocou sua vida à disposição do seu pai por confiar em Deus, pois a sua maior preocupação pela vida era honrar a promessa divina dada à sua raça. Era alguém que realmente sabia sorrir muito para a vida.
Sorria, você também!
Valdeci Júnior
Fátima Silva