-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
16
|Deuteronômio 21:16|
cînd îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întîi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n'o iubeşte, şi care este întîiul născut.
-
17
|Deuteronômio 21:17|
Ci să recunoască de întîi născut pe fiul aceleia pe care n'o iubeşte, şi să -i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintîi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întîi născut.
-
18
|Deuteronômio 21:18|
Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n'ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu -i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,
-
19
|Deuteronômio 21:19|
tatăl şi mama să -l ia, şi să -l ducă la bătrînii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.
-
20
|Deuteronômio 21:20|
Să spună bătrînilor cetăţii lui: ,,Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n'ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.``
-
21
|Deuteronômio 21:21|
Şi toţi oamenii din cetatea lui să -l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentruca tot Israelul s'audă şi să se teamă.
-
22
|Deuteronômio 21:22|
Dacă se va omorî un om care a săvîrşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spînzurat de un lemn,
-
23
|Deuteronômio 21:23|
trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să -l îngropi în aceeaş zi, căci cel spînzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi -o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
-
1
|Deuteronômio 22:1|
Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.
-
2
|Deuteronômio 22:2|
Dacă fratele tău nu locuieşte lîngă tine, şi nu -l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă, şi să rămînă la tine pînă ce -l cere fratele tău; şi atunci să i -l dai.
-
-
Sugestões

Clique para ler 2 Samuel 1-4
01 de abril LAB 457
CURRÍCULO, BIOGRAFIA OU EXEMPLO DE VIDA?
2Samuel 01-04
Davi recebeu a notícia da morte de Saul e Jônatas. Você acha que ele fez um lamento por isso? E por que lamentar? Quais haviam sido os históricos desses dois falecidos? O de Saul, não poderíamos chamá-lo de nada mais que um currículo medíocre (em arquivo morto). O de Jônatas, uma pequena e curta biografia. A quem você se compara?
Compartilhando um pouco de nós com você, no dia em que fomos ordenados ao ministério, no boletim da programação, havia o seguinte texto (adaptado):
“Filho de Valdeci G. S. e Maria das Graças O. S., Valdeci G. S. Junior, nascido em 07/04/ dos anos setenta, na cidade de São Paulo, durante sua infância, frequentou uma pequena igreja familiar. Tanto nas igrejas que frequentou, quanto nas escolas cristãs em que estudou (institutos cristãos em São Paulo, Goiás e Paraná), sempre gostou de envolver-se com as atividades eclesiásticas, participando e liderando.
“Apaixonado pelo trabalho de Deus, sentiu-se tão grato por tudo o que Jesus já havia lhe feito, que resolveu também dar-Lhe o seu melhor, dedicando-se a trabalhar integralmente para Ele enquanto vivesse. Foi aí que, após ter se formado em Processamento de Dados, resolveu trocar sua vida de trabalho na área da informática para estudar numa escola que prepara missionários. Mas foi apenas na prática de evangelismo do terceiro ano de teologia que se sentiu realmente atraído pelo ministério pastoral efetivo.
“Nessa ocasião, a outra metade desse embrião missionário entrou em cena: Fátima, gaúcha de Rolante que, também interessada em servir a Deus integralmente, somou-se ao Valdeci para formar o casal ministerial.
“Em 2003 e 2004, enquanto Valdeci Junior servia à obra de Deus na área da educação em Brasília, Fátima terminou sua faculdade em São Paulo, formando-se em Letras.
“Em 2005, agora casados, Valdeci e Fátima passaram a servir à igreja na Escola Bíblica da Rede Novo Tempo de Comunicação. E desde então, são um casal apaixonado por comunicação, mas, acima de tudo, pela motivação de “ir aonde Deus mandar”.
“Atualmente, seu ministério é ‘ajudar’ a Jesus quanto à Sua preocupação descrita em João 10:16: ‘Tenho outras ovelhas que não são deste aprisco. É necessário que eu as conduza também. Elas ouvirão a minha voz, e haverá um só rebanho e um só pastor’.”
E eu fiquei pensando: essa é a minha história? O que é isso diante da História ou do plano da redenção? Um nada! Eu me compararia ao que descrevi de Jônatas: uma pequena e curta biografia. Mas quando olho para Davi... Ele recebeu a unção, e seu histórico foi um belo exemplo de vida.
Seja esse o nosso alvo!
Valdeci Júnior
Fátima Silva