-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
17
|2 Samuel 14:17|
Roaba ta a zis: ,Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.``
-
18
|2 Samuel 14:18|
Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: ,,Nu-mi ascunde ce te voi întreba.`` Şi femeia a zis: ,,Să vorbească domnul meu împăratul!``
-
19
|2 Samuel 14:19|
Împăratul a zis atunci: ,,Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?`` Şi femeia a răspuns: ,,Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi -a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.
-
20
|2 Samuel 14:20|
Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.``
-
21
|2 Samuel 14:21|
Împăratul a zis lui Ioab: ,,Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.``
-
22
|2 Samuel 14:22|
Ioab a căzut cu faţa la pămînt, s'a închinat, şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: ,,Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.``
-
23
|2 Samuel 14:23|
Ioab s'a sculat, a plecat în Gheşur, şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.
-
24
|2 Samuel 14:24|
Dar împăratul a zis: ,,Să se ducă în casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.`` Şi Absalom s'a dus în casa lui, şi n'a văzut faţa împăratului.
-
25
|2 Samuel 14:25|
Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n'avea niciun cusur.
-
26
|2 Samuel 14:26|
Cînd îşi tundea capul-şi -l tundea în fiecare an, pentrucă părul îi era greu-greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
-
-
Sugestões
Clique para ler Marcos 1-3
13 de outubro LAB 652
CYRUS MCCORMICK
Mateus 27-28
Somos pais. E sabemos que, como seres humanos, nós pais falhamos. Não somos perfeitos. Há um anseio por um pai perfeito. Mas será que ele existe? Para pensarmos sobre isto, quero destacar Mateus 28:20: “Eu estarei com vocês até o fim dos tempos”, e contar-lhe a seguinte história, que li num material que foi escrito para infantes que ainda dependem dos seus pais.
Com 22 anos de idade, Cyrus observava como seu pai, Robert McCormick, conferia cada porca e parafuso, casa roda, garra e correia da nova colheitadeira. As seis foices montadas numa barra de madeira reluziam naquela manhã ensolarada.
- Ela está pronta para rodar! – disse o Pastor McCormick.
Os cavalos esforçavam-se puxando a máquina vagarosamente pelo campo de grãos dourados. As garras pegavam os retos e fortes talos de trigo e os puxavam contra a faca.
- Olhe como vai! – Cyrus gritou.
- O verdadeiro teste está pela frente – disso o pai quando eles se aproxiamaram de um trecho do campo inclinado pelo vento.
Cyrus prendeu a respiração quando as foices passaram sobre os talos quebrados dos grãos espremendo-os sobre o chão.
- A coisa é um fracasso! – disse Robert McCormick, muito nervoso, sacudindo as rédeas dos cavalos, e trazendo a colheitadeira à cocheira. – Há vinte anos estou tentando fazer uma colheitadeira e sempre acaba como esta, um fracasso! Eu estou acabado.
- Mas, pai – objetou Cyrus – Ela cortou bem no início.
- E que adianta isto? – revidou o pai . – Nenhuma colheitadeira pode ser contada como um sucesso a menos que ela corte bem, chova ou faça sol, colhendo talos eretos ou grãos derrubados. Você não pode ter um campo feito sob medida. Você deveria saber disto, Cyrus.
- Sim, pai – respondeu Cyrus – mas eu ainda acho que deve haver uma maneira. Eu gostaria de tentar.
- Vá em frente – suspirou o pai, sacudindo os ombros. – Eu ficaria orgulhoso se meu filho tivesse sucesso onde fracassei.
Três anos depois, em 1834, Cyrus obteve sua patente para uma colheitadeira que trabalhava com sol ou chuva, com talos eretos ou grãos derrubados, em terra plana ou acidentada.
A vida, como os campos de cereais, não é feita sob medida. Há tempos agitados e dias chuvosos. Para ter sucesso, precisamos mais que um Deus de tempo bom. Necessitamos de um Deus para todas as estações. Alguém que pode erguer-nos quando estamos tortos e quebrados. Alguém que pode ajudar-nos quando estamos derrotados.
“Eu sou esta espécie de Deus”, disse Jesus, com Seu gesto estampado nos dois capítulos propostos para a leitura bíblica de hoje.
Leia!
Fonte: Dorothy E. Watts, Inspiração Juvenil 2003, “Meu Herói de Cada Dia”, 47.
Valdeci Júnior
Fátima Silva