-
-
Cornilescu -
-
1
|Lamentações 2:1|
Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mînia Lui, pe fiica Sionului. A asvîrlit din cer pe pămînt podoaba lui Israel, şi nu Şi -a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mîniei Lui!
-
2
|Lamentações 2:2|
Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov. În urgia Lui, a dărîmat întăriturile fiicei lui Iuda, şi le -a prăvălit la pămînt; a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei.
-
3
|Lamentações 2:3|
În mînia Lui aprinsă, a doborît toată puterea lui Israel; Şi -a tras înapoi dela el dreapta, înaintea vrăjmaşului, şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuieşte toate dejurîmprejur.
-
4
|Lamentações 2:4|
Şi -a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi -a ridicat dreapta ca un asupritor, şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Şi -a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
-
5
|Lamentações 2:5|
Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i -a dărîmat toate palatele, i -a prăbuşit întăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
-
6
|Lamentações 2:6|
I -a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, în mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.
-
7
|Lamentações 2:7|
Domnul Şi -a dispreţuit altarul, Şi -a lepădat locaşul Său cel sfînt. A dat în mînile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într'o zi de sărbătoare.
-
8
|Lamentações 2:8|
Şi -a pus de gînd Domnul să dărîme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi -a tras mîna pînă nu le -a nimicit. A cufundat în jale întăritura şi zidurile, cari nu mai sînt, toate, decît nişte dărîmături triste.
-
9
|Lamentações 2:9|
Porţile îi sînt cufundate în pămînt; i -a nimicit şi rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sale sînt între neamuri. Lege nu mai au,
-
10
|Lamentações 2:10|
Bătrînii fiicei Sionului şed pe pămînt şi tac; şi-au presărat ţărînă pe cap, s'au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pămînt capul.
-
-
Sugestões
Clique para ler Isaías 63-66
09 de agosto LAB 587
VAI SER MUITO BOM
Isaías 63-66
O que você vai ler aqui são comentários de algumas partes do texto dos quatro capítulos propostos para hoje.
Isaías 63:1-6: Nesse poema, o Senhor apresenta-se como o único vingador do Seu povo. Compare com Isaías 64. Edom simboliza todos os adversários de Deus, e não uma nação em particular. Pisar as uvas num lagar é o símbolo da punição dos ímpios. É a mesma metáfora usada em Apocalipse 14.
Isaías 63:7-19; 64: Depois que o mal é varrido, uma oração pela restauração das coisas. Naquele entendimento antigo, o trato de Deus para com Seu povo vem a ser uma relembrança que evidencia a própria benignidade infalível de Deus. É a confiança nestes atributos de Deus que inspira a oração de Isaías 64 e provoca a resposta de Deus logo em seguida.
Isaías 65: Expressões semelhantes a “novos céus e nova terra” podem ser encontradas em mais lugares no final desse livro. Essa expressão indica uma nova ordem das coisas no presente estado do mundo. Na mente do autor, o foco é a restauração da Jerusalém terrestre. Nessa nova ordem, a morte não iria cessar. As condições de vida é que seriam infinitamente melhores que as anteriores. Isso ajuda a compreender, por exemplo, o verso 20. Mas é evidente que, em um sentido secundário, há espaço para aplicar boa parte do texto de Isaías 65 como promessas de uma antecipação bíblica da felicidade que os remidos terão no Céu e na Nova Terra. O que não se pode é forçar cada verso de Isaías 65 como sendo primordialmente uma descrição das características da Nova Terra, ao pé da letra. Isso seria forçar a barra.
Isaías 66: Esse capítulo fecha o livro de Isaías. Ele também encerra a nossa leitura bíblica de hoje. É um texto que dispensa comentários. Todavia, para deixá-lo com água na boca, de vontade de fazer essa leitura por completo, eis um pequeno-grande excerto do mesmo: “Assim como os novos céus e a nova terra que vou criar serão duradouros diante de mim, declara o Senhor, assim serão duradouros os descendentes de vocês e o seu nome. De uma lua nova a outra e de um sábado a outro, toda a humanidade virá e se inclinará diante de mim, diz o Senhor.”
Já pensou? Quanta regalia! Viveremos na presença literalmente física do próprio Rei do Universo. Só bênção do Senhor! É isso que aguarda você. O que lhe resta mais? Louve a Deus por Seu infinito amor. Sirva-O com alegria. Leia Sua Palavra com disciplina, prepare-se, e até lá, naquele dia em que viveremos na luz de Jesus, o Senhor. Um abraço!
Valdeci Júnior
Fátima Silva