-
-
Cornilescu -
-
21
|Ester 1:21|
Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvîntul lui Memucan.
-
22
|Ester 1:22|
A trimes scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut după scrierea lui, şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui, şi că va vorbi limba poporului său.
-
1
|Ester 2:1|
După aceste lucruri, cînd s'a potolit mînia împăratului Ahaşveroş, s'a gîndit la Vasti, la ce făcuse ea, şi la hotărîrea luată cu privire la ea.
-
2
|Ester 2:2|
Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: ,,Să se caute pentru împărat nişte fete, fecioare şi frumoase.
-
3
|Ester 2:3|
Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strîngă pe toate fetele, fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, supt privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.
-
4
|Ester 2:4|
Şi fata care -i va plăcea împăratului, să fie împărăteasă în locul Vastii.`` Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut.
-
5
|Ester 2:5|
În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin,
-
6
|Ester 2:6|
care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
-
7
|Ester 2:7|
El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n'avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.
-
8
|Ester 2:8|
Cînd s'a auzit porunca împăratului şi hotărîrea lui, au fost strînse un mare număr de fete în capitala Susa, supt privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, subt privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.
-
-
Sugestões
Clique para ler Atos 22-23
12 de novembro LAB 682
LOBOS CRUÉIS
Atos 19-21
“Gostaria de lhes contar”, disse um vovô a dois netos que mostravam ter alguma dúvida quanto às providências de Deus, “gostaria de lhes contar o que me aconteceu quando tinha dez anos”.
Certa noite, tendo de ausentar-se os pais, ficaram ele, uma irmãzinha e um irmão em casa sozinhos. Quando estavam para adormecer, ouviram um som estranho. Erguendo-se, viram dois olhos brilhantes de um lobo, junto à porta, que os meninos haviam esquecido de fechar. O lobo caminhou através da sala, em direção ao berço onde dormia a pequena. Os meninos ficaram aterrados, mas o lobo olhou para a menina, voltou para junto da porta e soltou um longo uivo. Era o sinal para chamar os outros lobos.
Os meninos trataram de fechar bem a porta. Daí a pouco, de todas as direções, começaram a vir lobos, e dentro em breve, cercavam a casa, e alguns saltaram para o telhado, e começaram a arranhar a escassa madeira, conseguindo fazer uma abertura, através da qual os meninos, apavorados, viram a silhueta das feras esfaimadas, prontas a saltar para dentro da casa. Nesse momento ouviram-se os tiros lá de fora, ao mesmo tempo que o pai do dos meninos se precipitava para dentro de casa, em tempo de matar, com um tiro certeiro, um dos lobos, que penetrara pelo buraco feito.
Tendo ouvido o uivo dos lobos, quando estes começaram a subir ao telhado da casinha, haviam acorrido vizinhos e deles partiram os primeiros tiros, matando a afugentando os lobos que ainda estavam no telhado. E a fera que estava para apanhar o nenê que dormia tranqüilo no berço, foi prostrada, no momento preciso, pela bala do pai, ao entrar.
Os pais dos meninos tinham ido visitar uma família cujo chefe havia falecido, e demoraram porque se incumbiram dos preparativos para o sepultamento, naquela região afastada, no tempo da colonização dos Estados Unidos.
“Um inimigo ainda mais mortal, o diabo, anda ao redor, buscando as portas não aferrolhadas, no seu e no meu coração”, disse aquele vovô. “Se esquecemos nosso dever ou somos desobedientes, ele pode entrar, e o resultado será morte eterna”.
“Cuidem de vocês mesmos e de todo o rebanho sobre o qual o Espírito Santo os colocou como para pastorearem a igreja de Deus, que ele comprou com o seu sangue. Sei que, depois da minha partida, lobos ferozes penetrarão no meio de vocês e não pouparão o rebanho. E dentre vocês mesmos se levantarão homens que torcerão a verdade, a fim de atrair os discípulos. Por isso, vigiem! (Está na leitura bíblica de hoje!)”.
Fonte: James e Priscilla Tucker, “Lições de Deus na Natureza”, 124.
Valdeci Júnior
Fátima Silva