-
-
Cornilescu -
-
1
|Ester 6:1|
În noaptea aceea, împăratul n'a putut să doarmă, şi a poruncit să -i aducă lîngă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,
-
2
|Ester 6:2|
şi s'a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, cari voiseră să întindă mîna asupra împăratului Ahaşveroş.
-
3
|Ester 6:3|
Împăratul a zis: ,,Ce cinste şi mărire i s'a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?`` ,,Nu i s'a făcut nimic,`` au răspuns cei ce slujeau împăratului.
-
4
|Ester 6:4|
Atunci împăratul a zis: ,,Cine este în curte?`` -Haman venise în curtea de afară a casei împăratului, să ceară împăratului să spînzure pe Mardoheu pe lemnul pe care -l pregătise pentru el. -
-
5
|Ester 6:5|
Slujitorii împăratului i-au răspuns: ,,Haman este în curte.`` Şi împăratul a zis: ,,Să intre.``
-
6
|Ester 6:6|
Haman a intrat, şi împăratul i -a zis: ,,Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să -l cinstească împăratul?`` Haman şi -a zis în sine: ,,Pe cine altul decît pe mine ar vrea împăratul să -l cinstească?``
-
7
|Ester 6:7|
Şi Haman a răspuns împăratului: ,,Omului pe care vrea împăratul să -l cinstească,
-
8
|Ester 6:8|
trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul pe care călăreşte împăratul, şi să i se pună cununa împărătească pe cap.
-
9
|Ester 6:9|
Să se dea haina şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să înbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să -l cinstească împăratul, să -l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi să se strige înaintea lui: ,Aşa se face omului pe care vrea împăratul să -l cinstească!``
-
10
|Ester 6:10|
Împăratul i -a zis lui Haman: ,,Ia îndată haina şi calul, cum ai zis, şi fă aşa Iudeului Mardoheu, care şade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.``
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 Tessalonicenses 1-5
05 de Dezembro LAB 705
COLOSSENSES
Colossenses
De acordo com o Seventh Day Adventist Dictionary, “Kolossai” era uma cidade da Ásia Menor, a sudoeste da Frígia, no rio Lycus, não muito longe do local onde o rio desagua no Maeander. Situando-se a 17.5 km de Laodiceia e a 21 km de Hierápolis, encontrando-se, originalmente, na grande rota comercial que partia de Éfeso, via Magnésia, Colosso e Tarso, terminando na Síria.
Colosso é mencionada por Herodoto e Xenofonte como sendo uma cidade grande e rica. Devia a sua riqueza principalmente à lã e à tinta violeta, chamada colossinus, que aí se produzia. Quando a rota comercial mudou, Colosso entrou em declínio. Podem ainda ser vistas algumas ruínas de Colosso perto da aldeia de Honaz. A população do tempo do Novo Testamento era composta principalmente por frígios, gregos e judeus, embora predominassem os frígios.
A igreja cristã dos colossenses provavelmente tenha sido fundada por Epafras (1:7). Mais tarde, um certo Arquipo passou a ser o seu líder (4:17; Filemon 2). Nos tempos de Paulo, parece que as reuniões eram realizadas na casa de Filemon, o dono de Onésimo, escravo fugitivo convertido por Paulo em Roma e que, mais tarde, voltou para o seu dono (4:10-12). A leitura de hoje, é a carta que Paulo escreveu à igreja desta cidade.
Nesta carta, o apóstolo aconselhou, não somente aos colossenses, mas a todos os cristãos, inclusive a nós, quanto à importância dos relacionamentos cristãos. O cristão precisa ter um autêntico relacionamento com Cristo. É também importante ao cristão, relacionar-se bem com os outros cristãos. E você encontra esta ênfase em toda esta carta. O próprio autor da carta já a introduz com esta preocupação para consigo mesmo, na maneira que introduz o prefácio, com uma saudação. Em seguida, em sua ação de graças, ele lembra a todos os crentes sobre a dependência de Deus, Aquele que deve ser o nosso amigo mais íntimo.
Na esfera cristã, relacionar-se não é somente conversar uns com os outros, mas também pelos outros. Como assim? Conversando com Deus sobre os outros cristãos, orando por eles. Ao interceder-se com eles, você estará relacionando-se com Deus, e com eles.
A excelência da pessoa e da obra de Cristo consiste no fato de que Ele nos libertou do império das trevas e nos transportou para o seu reino de amor. Ele quer-nos sempre junto a Ele. Resta-nos portanto, progredirmos espiritualmente, cuidarmos para não sermos contaminados por heresias, cultivarmos as virtudes cristãs, sermos obedientes, abandonarmos os vícios, cumprirmos com nossos deveres familiares, sermos prudentes, e confiarmos que a graça de Cristo completará o restante.
Pois afinal, não é por estes caprichos, mas por Sua graça, que somos salvos.
Valdeci Júnior
Fátima Silva