-
-
Cornilescu -
-
1
|Ester 7:1|
Împăratul şi Haman s'au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.
-
2
|Ester 7:2|
În această a doua zi, împăratul a zis iarăş Esterei, pe cînd beau vin: ,,Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.``
-
3
|Ester 7:3|
Împărăteasa Estera a răspuns: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!
-
4
|Ester 7:4|
Căci eu şi poporul meu sîntem vînduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vînduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n'ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.``
-
5
|Ester 7:5|
Împăratul Ahaşveroş a luat cuvîntul, şi a zis împărătesei Estera: ,,Cine şi unde este acela care are de gînd să facă aşa?``
-
6
|Ester 7:6|
Estera a răspuns: ,,Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!`` Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.
-
7
|Ester 7:7|
Şi împăratul, în mînia lui, s'a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s'a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa dela împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era hotărîtă în mintea împăratului.
-
8
|Ester 7:8|
Cînd s'a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i -a zis: ,,Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?``
-
9
|Ester 7:9|
Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: ,,Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.`` Împăratul a zis: ,,Haman să fie spînzurat pe ea!``
-
10
|Ester 7:10|
Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s'a potolit.
-
-
Sugestões
Clique para ler Gênesis 16-19
05 de janeiro LAB 371
ABRAÃO ERA OBEDIENTE
Gênesis 16-19
A leitura bíblica de hoje segue falando do grande herói da fé: Abraão.
Lá em casa, temos um DVD sobre a Bíblia cantada. Ele foi gravado pela Alessandra Samadelo, onde ela conta e canta as primeiras histórias bíblicas de Gênesis. Mas o musical é tão lindinho, que deixa até os adultos encantados, embora o material seja feito especificamente para as crianças. Preciso confessar que mesmo sem ter crianças, minha esposa e eu quase afundamos as faixas daquele DVD de tanto assistir. Sabe qual é a parte que eu mais gosto? A que conta a história de Abraão. A música sobre ele é muito linda, a animação gráfica dele viajando pelo mundo é fantástica e, muito melhor, muito mais inspiradora ainda, é a própria história de Abraão. Portanto, penso que você não ficará cansado de ler sobre esse herói durante alguns dias, afinal, ninguém cansa de um paizão, né?
A palavra Abrão significa “o pai é exaltado”. Mas ele recebeu um novo nome. Abraão significa “o pai de uma multidão” ou “pai de muitas nações”. A mudança de enfoque do seu nome deve-se à sua futura descendência de reis e nações. Natural de Ur dos Caldeus, “o pai da fé” era casado com uma mulher chamada Sarai, que depois teve o nome mudado para Sara. Esse nome significa “princesa”. Não quero invejar de ninguém, mas esse é o nome que a Fátima e eu escolhemos para nossa futura filha. Sara, na realidade, era a princesa de Abraão. O novo nome de Sarai é parte do novo relacionamento da aliança entre ela e Deus. E essa mudança reforça a dignidade da ocasião em que o Senhor declarou abertamente que Sara tomaria parte na aliança.
Certo dia, Abraão juntou toda a sua família e a família do seu sobrinho e foram embora da sua terra natal para um lugar chamado Harã. Foi nesse lugar, que seu pai, chamado Terá, morreu. Depois disso, Deus chamou a Abraão e lhe deu uma ordem. Ele deveria viajar para Canaã com a promessa de que, dali daquela cidade, ele seria o pai de uma grande nação. E Abraão obedeceu. Creio que a palavra “obediência” é uma das palavras que melhor pode representar a pessoa, o caráter de Abraão. É uma marca registrada que ele deixa como inspiração.
Porém, isso não significa que ele nunca tenha falhado. O obediente também tem suas falhas. A caminhada cristã não é fácil para ninguém, e Deus também entende essa nossa limitação. Mas o importante é não nos conformarmos e seguirmos tentando fazer o nosso melhor para acertar.
Quer saber como? Descubra fazendo a leitura de Gênesis 16-19.
Valdeci Júnior
Fátima Silva