-
-
Cornilescu -
-
1
|Ester 3:1|
După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L -a ridicat în cinste, şi a pus scaunul lui mai pe sus de scaunele tuturor căpeteniilor cari erau lîngă el.
-
2
|Ester 3:2|
Toţi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina.
-
3
|Ester 3:3|
Şi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, au zis lui Mardoheu: ,,Pentru ce calci porunca împăratului?``
-
4
|Ester 3:4|
Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu -i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărîrea lui; căci el spusese că este Iudeu.
-
5
|Ester 3:5|
Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S'a umplut de mînie;
-
6
|Ester 3:6|
dar a crezut prea puţin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi Iudeii cari se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş.
-
7
|Ester 3:7|
În luna întîi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahaşveroş, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, pînă în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
-
8
|Ester 3:8|
Atunci Haman a zis împăratului Ahaşveroş: ,,În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să -l lase liniştit.
-
9
|Ester 3:9|
Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cîntări zece mii de talanţi de argint în mînile slujbaşilor, ca să -i ducă în vistieria împăratului.``
-
10
|Ester 3:10|
Împăratul şi -a scos inelul din deget, şi l -a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul Iudeilor.
-
-
Sugestões
Clique para ler Isaías 52-55
06 de agosto LAB 584
MARCAS ETERNAS
Isaías 52-55
É muito bom termos o privilégio de aprender sobre a Bíblia juntos. Cada um desses aprendizados fica cravado em cada um de nós, como uma marca eterna, sabia? Abordamos, um pouco sobre isso na meditação de ontem. E é sobre isto trataremos novamente: Marcas Eternas, baseados nos capítulos selecionados para a leitura de ano bíblico de hoje (Isaías 52-55).
O capítulo 52 antes descreve a situação do povo de Deus e traz a anunciação do evangelho. Mas logo depois disto, o texto passa à reflexão que nos faz pensar em marcas eternas, quando narra sobre o Servo do Senhor, que é Jesus. Nossa abordagem de ontem foi sobre os sinais eternos que ficam na vida de alguém que se mete com o pecado. Mesmo que, pelo sangue de Jesus, o pecado seja arrancado de tal pessoa, a cicatriz fica.
Enquanto estamos aqui nesta vida, em muitos casos, Deus perdoa-nos da culpa do pecado, mas não nos livra das consequências do mesmo. É no plano eterno da redenção de Deus que entra em cenário Alguém que sofre, além de nós, as consequências do pecado. Esse “além” é impossível de ser ilustrado com histórias como a da meditação de ontem. Aí é preciso um entendimento mais profundo, vindo da parte de Deus. Ele mesmo nos diz que assim como os céus são mais altos que a Terra, assim os Seus pensamentos são mais altos que os nossos.
No final das contas, quem termina levando consigo marcas eternas do pecado é Cristo. Lá no Céu, quando você e eu estivermos completamente restaurados, você ainda vai olhar para as palmas das mãos de Jesus e ver ali as cicatrizes dos pregos que cravaram-No na cruz do Calvário. Marcas de pecado? Eram... de pecados meus e seus. Mas os pecados não foram perdoados? Foram. Então já não são mais marcas de pecados, são? Não! Porque Jesus não tem pecado! São marcas de amor. Entenda isso lendo Isaías 53.
Mas antes disso, termine esta leitura aqui pensando num apelo que é feito a você e a mim: “Busquem o SENHOR enquanto é possível achá-lo; clamem por ele enquanto está perto. Que o ímpio abandone os seu caminho, e o homem mau, os seus pensamentos. Volte-se ele para o SENHOR, que terá misericórdia dele; volte-se para o nosso Deus, pois ele dá de bom grado o seu perdão.”
Lindo, não é? Tais linhas descrevem as lindas marcas de amor que o Senhor mesmo diz querer implantar em nós e por nós. Lembre-se: o que são cicatrizes hoje, se colocadas nas mãos de Deus, poderão ser, no amanhã eterno, lindas marcas de amor. Seja feliz!
Valdeci Júnior
Fátima Silva