-
-
Cornilescu -
-
1
|Esdras 3:1|
Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s'a strîns ca un singur om la Ierusalim.
-
2
|Esdras 3:2|
Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s'au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
-
3
|Esdras 3:3|
Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.
-
4
|Esdras 3:4|
Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.
-
5
|Esdras 3:5|
După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe cari le aducea fiecare, ca daruri de bună voie Domnului.
-
6
|Esdras 3:6|
Din cea dintîi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse.
-
7
|Esdras 3:7|
Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tîmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn Sidonienilor şi Tirienilor, ca să aducă pe mare pînă la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir, împăratul Perşilor.
-
8
|Esdras 3:8|
În al doilea an dela venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi Leviţi, şi toţi ceice se întorseseră din robie la Ierusalim, s'au pus pe lucru şi au însărcinat pe Leviţii dela douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
-
9
|Esdras 3:9|
Şi Iosua, cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor Leviţii, s'au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu.
-
10
|Esdras 3:10|
Cînd au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trîmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, împăratul lui Israel.
-
-
Sugestões
Clique para ler Isaías 41-44
03 de agosto LAB 581
DEUS SALVA A TODOS?
Isaías 41-44
Começamos aqui uma seção muito bonita do livro de Isaías. Nela vamos começar a ler sobre o ministério efetuado por Jesus para nos salvar deste mundo de pecado.Os quatro capítulos de hoje falam bastante sobre todo o trabalho redentivo de Deus.
Veja Isaías 42. Ao mesmo tempo em que o Senhor prova Sua grandeza, não se intimida em tornar-se um servo sofredor. Neste capítulo, o lindo Cântico de Louvor Pela Salvação do Povo é seguido de um lamento sobre a cegueira de Israel. Tal texto é um poema que arma o preparo para a reflexão apresentada por Isaías 43: Somente Deus pode ser o resgatador
Só Ele pôde resgatar Israel Antigo. Só Ele pode resgatar o Israel moderno: nós, o Seu povo. É pela misericórdia do Senhor que podemos obter nossa libertação do jugo da Babilônia. E essa promessa de livramento (também no capítulo 44) é condicional ao nosso firme posicionamento de não cairmos na loucura da idolatria e de mantermos Deus como o único Senhor da nossa vida.
Tudo isso pode ser resumido em uma só palavra “salvação”. Salvação? Sim! De ficar condenado a viver apenas uns 80 anos nesse mundo sofrido e pronto. Salvação para viver, eternamente, num mundo sem sofrimento. Salvação? Sim! Para as pessoas. Que pessoas? Vou dar esta resposta contando-lhe uma história.
Certa vez, numa campanha evangelística, o pregador parou a palestra e pediu que cada um dos que estavam naquele auditório desse testemunho o seu testemunho pessoal de fé, conversando com a pessoa que estivesse sentada ao lado. Quase na última fileira, havia um garoto. Ele virou-se para um senhor que estava ao seu lado e perguntou: “Senhor, você reconhece a Jesus como o seu Salvador pessoal?”. Um pouco indignado, o homem olhou para o menino e disse: “Meu filho, eu sou diácono ordenado!”. Então, com toda a inocência do mundo, a criança respondeu, “Mas, senhor, isso não importa. Deus pode salvar qualquer um” (Fonte: Bailey Smith, Real Evangelism).
Que teologia profunda, em um ocorrido tão simples (mas tão importante!) da vida: Deus pode salvar a qualquer pessoa? Poder Ele pode. Mas... será que Ele salva? A resposta a este questionamento está espelhada na leitura de hoje. A salvação é para todos? Como um presente “oferecido”, sim. Agora, como um presente “recebido”, infelizmente, não. Porque muitos rejeitam. Então, Deus salva a todos? Depende. Deus oferece a salvação a todas as pessoas. Todavia, esta oferta não é recebida por todas as pessoas. Que triste, não é mesmo?
Por fim, o que mais interessa é a pergunta: “Deus salva a você?”. Depende. A resposta está na sua atitude. Pense nisso.
Fátima Silva e Valdeci Júnior