-
-
Cornilescu -
-
1
|Esdras 9:1|
După ce s'a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s'au apropiat de mine, şi au zis: ,,Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s'au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
-
2
|Esdras 9:2|
Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.``
-
3
|Esdras 9:3|
Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.
-
4
|Esdras 9:4|
Atunci s'au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.
-
5
|Esdras 9:5|
Apoi, în clipa jertfei de seară, m'am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
-
6
|Esdras 9:6|
,,Dumnezeule, sînt uluit, şi mi -e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s'au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.
-
7
|Esdras 9:7|
Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
-
8
|Esdras 9:8|
Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S'a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
-
9
|Esdras 9:9|
Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne -a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să -i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
-
10
|Esdras 9:10|
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
-
-
Sugestões
Clique para ler Lucas 9-11
22 de outubro LAB 661
O GRANDE DESAPONTAMENTO
Lucas 06-08
Foi um grande evento. Já ouviu falar? O Dia do Grande Desapontamento foi 22 de outubro de 1844, quando religiosos norte americanos inspirados em profecias bíblicas esperaram o retorno de Jesus Cristo. O movimento foi liderado por Guilherme Müller. Alguns dos remanescentes deste evento mais tarde fundaram algumas denominações cristãs. Dentre eles, emergiram os que fundaram a Igreja Adventista do Sétimo Dia, duas décadas depois.
A história aconteceu assim. Entre 1831 e 1844, Guilherme Miller - um fazendeiro e pregador Batista, ex-capitão de exército da guerra de 1812 - após anos de profícuo estudo, lançou a idéia do que veio a ser chamado de um “grande despertar do segundo advento”, que eventualmente se espalhou através do mundo cristão. Interpretando as profecias de Daniel 8:14, sobre as 2.300 tardes e manhãs, Müller calculou que Jesus Cristo retornaria a Terra em entre a primavera de 1843-1844. O ano passou, nada aconteceu. Ele e muitos de seus colaboradores, pastores de várias denominações, voltaram novamente ao estudo da Bíblia para descobrir o erro. Dentre eles, Samuel Snow chegou à conclusão da vinda de Jesus para 22 de outubro de 1844. Quando foi constatado que Jesus não apareceu, os seguidores de Miller experimentaram o que veio a se chamar de “O Grande Desapontamento”.
Dependentes dos estudos alheios, sem ter uma base bíblica pessoal sólida, a maioria dos milhares que haviam se juntado ao movimento, saiu em profunda desilusão. Entretanto, uns poucos se voltaram à Bíblia para descobrir porque tinham sido desapontados. E descobriram! A data de 22 de outubro estava correta. O detalhe era apenas que Miller tinha predito o evento errado para aquele dia. A profecia bíblica previa não o retorno de Jesus à Terra em 1844, mas que Ele começaria, naquela data, o juízo investigativo no santuário celestial.
Mas o grande desapontamento foi: não encontrar-se com Cristo. Isso foi em 22 de Outubro de 1844. Mas e no 22 de outubro de hoje? Como pode acontecer o nosso evento? Um desapontamento ou um encontro com Cristo? Lembre-se: os que desapontam são os biblicamente superficiais. A diferença hoje, é que estes não desapontam-se, mas deixam o Cristo desapontado. Entretanto, se a busca bíblica pessoal for diligente, não há desapontamento, mas sim encontro. Quem aprofunda-se no estudo da Bíblia encontra Jesus, o grande profeta, Suas profecias e a esperança que trazem.
Em Lucas 06-08 você pode ver a Jesus no encontro sabático da igreja, na eleição dos Seus seguidores, no ensino aos que Ele ama e no testemunho de quem O encontrou primeiro. O grande dia vem, em que os que desapontaram serão desapontados, e os que O encontraram O verão.
Valdeci Júnior
Fátima Silva