-
-
Cornilescu -
-
1
|Esdras 9:1|
După ce s'a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s'au apropiat de mine, şi au zis: ,,Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s'au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
-
2
|Esdras 9:2|
Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.``
-
3
|Esdras 9:3|
Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.
-
4
|Esdras 9:4|
Atunci s'au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.
-
5
|Esdras 9:5|
Apoi, în clipa jertfei de seară, m'am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
-
6
|Esdras 9:6|
,,Dumnezeule, sînt uluit, şi mi -e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s'au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.
-
7
|Esdras 9:7|
Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
-
8
|Esdras 9:8|
Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S'a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
-
9
|Esdras 9:9|
Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne -a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să -i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
-
10
|Esdras 9:10|
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
-
-
Sugestões
Clique para ler 2 Reis 18-19
27 de abril LAB 483
VOCÊ QUER QUE DEUS LHE FORTALEÇA?
2Reis 18-19
Olá, você que me acompanha nos comentários do “Por Dentro da Bíblia”! Como estão as coisas? Sua leitura bíblica está em dia ou atrasada? Se estiver atrasada e você tiver parado de ler, quero convidar-lhe a passar uma borracha no passado e recomeçar a partir da leitura de hoje. Daqui para frente, procure se manter atualizado. Que tal?
Aconteceu algo parecido no reino de Judá. O povo de Jerusalém tinha tido um rei que reinou por um período de 20 anos. Agora, o rei havia morrido. Então, eles precisavam começar de novo, com um novo rei chamado Ezequias. Ele era um homem bom, mas não porque tivesse algo bom em si. Você sabe o que significa a palavra Ezequias? De acordo com o Dicionário Bíblico Ilustrado de Vila Santamaria, da Editorial CLIE, essa palavra significa que Jeová fortalece, ou seja, que Deus dá força. Entendeu o porquê dele ser bom?
A partir daí, acontecem duas coisas. Podemos ver isso de forma bem clara na vida de Ezequias, quando lemos sobre ele e, também, podemos ver a possibilidade de que isso aconteça na nossa vida. Você quer que Deus lhe fortaleça?
Vejamos como Deus fortaleceu Ezequias. Ele era filho de Acaz, o rei anterior. Portanto, antes mesmo de tornar-se rei, Ezequias já estava associado ao governo desde 728 a.C. Quando começou seu reinado efetivo, como era um servo devoto de Deus, já iniciou reparando e limpando o Templo, reorganizando os serviços religiosos com os seus funcionários e celebrando uma grande Páscoa. Ele destruiu as plataformas de idolatria e acabou com as imagens que estavam sendo idolatradas.
Quando já estava em seu quarto ano do reinado, por volta de 720 a.C., seu vizinho do norte, o reino de Israel, foi invadido por alguns inimigos que acabaram com o reino. Ezequias conseguiu segurar a barra ainda por uns seis anos, no reino do sul, até que no ano 714 a.C., começaram as invasões assírias. Mas ali não foi o fim, porque quem acabou mal foi a própria Assíria.
E logo depois que Ezequias ficou doente e quase morreu, escapou por pouco, ganhando mais 15 anos de lambuja para viver, como resposta de Deus a um pedido que ele fez em oração. Por fim, em 691 a.C., o rei morreu e, no lugar dele, ficou seu filho Manassés.
Você percebe que buscar a Deus foi uma atitude que fez parte tanto dos primeiros quanto dos últimos atos de Ezequias? Isso pode nos ensinar sobre como Deus fortalece um ser humano.
Você quer que o Senhor lhe fortaleça? Siga o segredo de Ezequias. Busque a força de Deus!
Valdeci Júnior
Fátima Silva