-
-
Cornilescu -
-
11
|Esdras 4:11|
Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimes -o împăratului Artaxerxe: ,,Robii tăi, oamenii de dincoace de Rîu, şi aşa mai departe...
-
12
|Esdras 4:12|
Să ştie împăratul că Iudeii plecaţi dela tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi -i dreg temeliile.
-
13
|Esdras 4:13|
Să ştie dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta.
-
14
|Esdras 4:14|
Şi, fiindcă noi mîncăm sarea curţii domneşti şi nu ne şade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri.
-
15
|Esdras 4:15|
Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s'au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.
-
16
|Esdras 4:16|
Facem cunoscut împăratului că dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta, şi dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpînire dincoace de Rîu.``
-
17
|Esdras 4:17|
Iată răspunsul trimes de împărat dregătorului Rehum, logofătului Şimşai, şi celorlalţi tovarăşi ai lui de slujbă, cari locuiau la Samaria şi în alte locuri de cealaltă parte a Rîului. ,,Sănătate, şi aşa mai departe.
-
18
|Esdras 4:18|
Scrisoarea pe care ne-aţi trimes -o a fost cetită întocmai înaintea mea.
-
19
|Esdras 4:19|
Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s'a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s'a răsculat împotriva împăraţilor, şi s'a dedat la răscoală şi la răzvrătire.
-
20
|Esdras 4:20|
Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpîni peste toată ţara de dincolo de Rîu, şi cărora li se plătea bir, dare, şi drept de trecere pe drum.
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 Tessalonicenses 1-5
05 de Dezembro LAB 705
COLOSSENSES
Colossenses
De acordo com o Seventh Day Adventist Dictionary, “Kolossai” era uma cidade da Ásia Menor, a sudoeste da Frígia, no rio Lycus, não muito longe do local onde o rio desagua no Maeander. Situando-se a 17.5 km de Laodiceia e a 21 km de Hierápolis, encontrando-se, originalmente, na grande rota comercial que partia de Éfeso, via Magnésia, Colosso e Tarso, terminando na Síria.
Colosso é mencionada por Herodoto e Xenofonte como sendo uma cidade grande e rica. Devia a sua riqueza principalmente à lã e à tinta violeta, chamada colossinus, que aí se produzia. Quando a rota comercial mudou, Colosso entrou em declínio. Podem ainda ser vistas algumas ruínas de Colosso perto da aldeia de Honaz. A população do tempo do Novo Testamento era composta principalmente por frígios, gregos e judeus, embora predominassem os frígios.
A igreja cristã dos colossenses provavelmente tenha sido fundada por Epafras (1:7). Mais tarde, um certo Arquipo passou a ser o seu líder (4:17; Filemon 2). Nos tempos de Paulo, parece que as reuniões eram realizadas na casa de Filemon, o dono de Onésimo, escravo fugitivo convertido por Paulo em Roma e que, mais tarde, voltou para o seu dono (4:10-12). A leitura de hoje, é a carta que Paulo escreveu à igreja desta cidade.
Nesta carta, o apóstolo aconselhou, não somente aos colossenses, mas a todos os cristãos, inclusive a nós, quanto à importância dos relacionamentos cristãos. O cristão precisa ter um autêntico relacionamento com Cristo. É também importante ao cristão, relacionar-se bem com os outros cristãos. E você encontra esta ênfase em toda esta carta. O próprio autor da carta já a introduz com esta preocupação para consigo mesmo, na maneira que introduz o prefácio, com uma saudação. Em seguida, em sua ação de graças, ele lembra a todos os crentes sobre a dependência de Deus, Aquele que deve ser o nosso amigo mais íntimo.
Na esfera cristã, relacionar-se não é somente conversar uns com os outros, mas também pelos outros. Como assim? Conversando com Deus sobre os outros cristãos, orando por eles. Ao interceder-se com eles, você estará relacionando-se com Deus, e com eles.
A excelência da pessoa e da obra de Cristo consiste no fato de que Ele nos libertou do império das trevas e nos transportou para o seu reino de amor. Ele quer-nos sempre junto a Ele. Resta-nos portanto, progredirmos espiritualmente, cuidarmos para não sermos contaminados por heresias, cultivarmos as virtudes cristãs, sermos obedientes, abandonarmos os vícios, cumprirmos com nossos deveres familiares, sermos prudentes, e confiarmos que a graça de Cristo completará o restante.
Pois afinal, não é por estes caprichos, mas por Sua graça, que somos salvos.
Valdeci Júnior
Fátima Silva