-
-
Cornilescu -
-
1
|Esdras 9:1|
După ce s'a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s'au apropiat de mine, şi au zis: ,,Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s'au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
-
2
|Esdras 9:2|
Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.``
-
3
|Esdras 9:3|
Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.
-
4
|Esdras 9:4|
Atunci s'au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.
-
5
|Esdras 9:5|
Apoi, în clipa jertfei de seară, m'am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
-
6
|Esdras 9:6|
,,Dumnezeule, sînt uluit, şi mi -e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s'au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.
-
7
|Esdras 9:7|
Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
-
8
|Esdras 9:8|
Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S'a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
-
9
|Esdras 9:9|
Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne -a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să -i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
-
10
|Esdras 9:10|
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
-
-
Sugestões
Clique para ler Lucas 21-22
26 de outubro LAB 665
FAZ UM MILAGRE EM MIM
Lucas 18-20
“Como Zaqueu, quero subir o mais alto que eu puder, só pra te ver, olhar para Ti, e chamar tua atenção para mim. Eu preciso de Ti, Senhor. Eu preciso de Ti, ó Pai. Sou pequeno de mais. Me dá a tua paz. Largo tudo pra te seguir. Entra na minha casa, entra na minha vida. Mexe com minha estrutura, sara todas as feridas. Me ensina a ter santidade. Quero amar somente a Ti porque o Senhor é o meu bem maior. Faz um milagre em mim”.
Esta é a letra de uma das canções que mais inspirou os cristãos brasileiros em 2008. Regis Danese cantava-a nas igrejas, nos encontros, nos toca CDs, rádios e aqui também, na internet. O povo gostou muito desta música. Mas, por que, será?
Por que ela expressa uma sede que todo ser humano tem. Sede de Deus. Muitos não reconhecem esta sede. Muitos não sabem que a têm. Tentam matar esta sede bebendo, em fontes erradas, conteúdos errados. Como um desesperado que vem a beber uma bebida prejudicial gelada, só porque está com a garganta seca, em lugar de beber água. Mas a necessidade da hidratação é real. Existe, em cada um de nós, um buraco tão grande, que só alguém do tamanho de Deus pode preenchê-lo. É por isto que quase a totalidade da população acredita que Deus existe.
Mas por quê poucos o encontram? A resposta pode ser encontrada na parábola do fariseu e do publicano, em Lucas 18:9-20. A busca por Deus deve ser tão simples quanto a letra da canção supracitada. Aliás, tão simples, que nem é busca, mas sim, espera, submissão. Como um bebê, que deixa-se ser pego ao colo. A pré-potência humana, do apego aos recursos que se tem em mãos, atrapalha-nos disso. Mas foi para quebras essas barreiras da nossa cegueira espiritual, que Jesus veio a este mundo, que Ele vem até você.
Zaqueu não queria subir para encontrar salvação, é claro. Ele não conhecia, ainda, o fim da história. Mas hoje temos o exemplo do que aconteceu com ele, para que, melhor ainda, conscientemente, possamos ir até Jesus. Você precisa de Deus? Sente-se pequeno demais? Deseja Sua paz? Largue tudo, para segui-Lo. Experimente um envolvimento real com tudo que tem a ver com Seu reino. Não permita que a entrada triunfal do Rei aconteça somente nas histórias bíblicas, mas também e principalmente, na sua vida. Se Ele foi Senhor até do mais glorioso rei de Israel (Davi), porque não poderá também fazer um milagre no seu coração?
Volte ao primeiro parágrafo, e faça essa oração a Deus. Peça-Lhe o milagre!
Valdeci Júnior
Fátima Silva