-
-
Cornilescu -
-
36
|Esdras 8:36|
Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cîrmuitorilor de dincoace de Rîu, cari au ajutat pe popor şi casa lui Dumnezeu.
-
1
|Esdras 9:1|
După ce s'a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s'au apropiat de mine, şi au zis: ,,Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s'au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
-
2
|Esdras 9:2|
Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.``
-
3
|Esdras 9:3|
Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.
-
4
|Esdras 9:4|
Atunci s'au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.
-
5
|Esdras 9:5|
Apoi, în clipa jertfei de seară, m'am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
-
6
|Esdras 9:6|
,,Dumnezeule, sînt uluit, şi mi -e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s'au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.
-
7
|Esdras 9:7|
Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
-
8
|Esdras 9:8|
Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S'a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
-
9
|Esdras 9:9|
Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne -a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să -i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 Reis 1-2
10 de abril LAB 466
QUER TER SUCESSO? OUÇA
1Reis 01-02
Vamos continuar com o nosso plano anual de leitura diária da Bíblia? A história segue tratando dos mesmos personagens, o povo de Israel, mas mudamos de livro. Para mim, é um prazer muito grande fazer mais um comentário desses relatos sagrados.
Ontem, vimos sobre o fim do reinado de Davi, suas últimas palavras, um dos seus últimos atos – a construção de um altar de adoração ao Senhor e sobre o lindo cântico que ele escreveu, refletindo no quando Deus o havia abençoado. Hoje, no primeiro livro chamado Reis, a história começa com o ato tolo de Adonias. Ele era alguém que “deu murro em ponta de faca” por querer agir de forma diferente daquilo que Deus disse. Sabe, se não temos um claro mandado de Deus quanto a fazer alguma coisa, às vezes não compensa querermos nos meter a fazer aquilo que Ele não nos chamou para fazer. Muitas vezes, é melhor esperar Deus chamar e fazer somente o que Ele pediu e ter fé suficiente para descansar o resto nas mãos dEle porque Ele sabe o que é melhor. Forçar a barra não compensa. Veja o que aconteceu com Adonias. Quando alguém começa fazendo o que Deus não pediu para fazer, com a desculpa de que está fazendo algo para Deus, a teoria pode até ser bonita, mas no fim da história pode terminar acontecendo aquilo que Albert Einstein disse em um dos seus pensamentos: “A teoria sempre acaba, mais cedo ou mais tarde, assassinada pala experiência.”
Mas, continuando a história, logo após um tolo vem um sábio. Imagino que Salomão ficou lembrando dessas histórias que ele viu no começo da sua vida para escrever o livro de Provérbios. No início do seu reinado, vemos a participação ativa do rei Davi, dando as instruções básicas sobre como o jovem deveria proceder. Mais tarde, o sábio também iria abordar sobre a importância de dar ouvidos aos conselhos dos pais. Por que será, né? Certamente é porque ele deu ouvidos aos conselhos do seu pai. A Bíblia diz que “Salomão assentou-se no trono de Davi, seu pai, e o seu reinado foi firmemente estabelecido.” Encontramos esse verso logo após as instruções que Davi deu para Salomão. No final do capítulo, nos deparamos com uma declaração semelhante: “Assim o reino ficou bem estabelecido nas mãos de Salomão.”
Com o exemplo do sábio, percebemos que se quisermos fazer algo e ter sucesso, devemos ouvir os conselhos de Deus e dos pais tementes a Ele. Dessa forma, seremos BEM mais felizes, afinal, na multidão de conselhos encontramos sabedoria.
Vale a pena ouvir aqueles que são mais experientes. Seja humilde!
Valdeci Júnior
Fátima Silva