-
-
Cornilescu -
-
10
|Esdras 9:10|
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
-
11
|Esdras 9:11|
pe cari ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicînd: ,,Ţara în care intraţi s'o stăpîniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urîciunile cu cari au umplut -o, dela un capăt la altul, cu necurăţiile lor.
-
12
|Esdras 9:12|
Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.``
-
13
|Esdras 9:13|
După tot ce mi s'a întîmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, cînd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
-
14
|Esdras 9:14|
să începem iarăş să călcăm poruncile Tale, şi să ne încuscrim cu aceste popoare urîcioase? N'ar izbucni atunci iarăş mînia Ta împotriva noastră, pînă acolo încît ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?
-
15
|Esdras 9:15|
Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi sîntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.``
-
1
|Esdras 10:1|
Pe cînd sta Ezra, plîngînd şi cu faţa la pămînt înaintea Casei lui Dumnezeu, şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strînsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lăcrămi.
-
2
|Esdras 10:2|
Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvîntul şi a zis lui Ezra: ,,Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducîndu-ne la femei străine cari fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n'a rămas fără nădejde în această privinţă.
-
3
|Esdras 10:3|
Să facem acum un legămînt cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
-
4
|Esdras 10:4|
Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.``
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 Reis 1-2
10 de abril LAB 466
QUER TER SUCESSO? OUÇA
1Reis 01-02
Vamos continuar com o nosso plano anual de leitura diária da Bíblia? A história segue tratando dos mesmos personagens, o povo de Israel, mas mudamos de livro. Para mim, é um prazer muito grande fazer mais um comentário desses relatos sagrados.
Ontem, vimos sobre o fim do reinado de Davi, suas últimas palavras, um dos seus últimos atos – a construção de um altar de adoração ao Senhor e sobre o lindo cântico que ele escreveu, refletindo no quando Deus o havia abençoado. Hoje, no primeiro livro chamado Reis, a história começa com o ato tolo de Adonias. Ele era alguém que “deu murro em ponta de faca” por querer agir de forma diferente daquilo que Deus disse. Sabe, se não temos um claro mandado de Deus quanto a fazer alguma coisa, às vezes não compensa querermos nos meter a fazer aquilo que Ele não nos chamou para fazer. Muitas vezes, é melhor esperar Deus chamar e fazer somente o que Ele pediu e ter fé suficiente para descansar o resto nas mãos dEle porque Ele sabe o que é melhor. Forçar a barra não compensa. Veja o que aconteceu com Adonias. Quando alguém começa fazendo o que Deus não pediu para fazer, com a desculpa de que está fazendo algo para Deus, a teoria pode até ser bonita, mas no fim da história pode terminar acontecendo aquilo que Albert Einstein disse em um dos seus pensamentos: “A teoria sempre acaba, mais cedo ou mais tarde, assassinada pala experiência.”
Mas, continuando a história, logo após um tolo vem um sábio. Imagino que Salomão ficou lembrando dessas histórias que ele viu no começo da sua vida para escrever o livro de Provérbios. No início do seu reinado, vemos a participação ativa do rei Davi, dando as instruções básicas sobre como o jovem deveria proceder. Mais tarde, o sábio também iria abordar sobre a importância de dar ouvidos aos conselhos dos pais. Por que será, né? Certamente é porque ele deu ouvidos aos conselhos do seu pai. A Bíblia diz que “Salomão assentou-se no trono de Davi, seu pai, e o seu reinado foi firmemente estabelecido.” Encontramos esse verso logo após as instruções que Davi deu para Salomão. No final do capítulo, nos deparamos com uma declaração semelhante: “Assim o reino ficou bem estabelecido nas mãos de Salomão.”
Com o exemplo do sábio, percebemos que se quisermos fazer algo e ter sucesso, devemos ouvir os conselhos de Deus e dos pais tementes a Ele. Dessa forma, seremos BEM mais felizes, afinal, na multidão de conselhos encontramos sabedoria.
Vale a pena ouvir aqueles que são mais experientes. Seja humilde!
Valdeci Júnior
Fátima Silva