-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
1
|2 Reis 11:1|
Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s'a sculat şi a omorît pe toţi cei de neam împărătesc.
-
2
|2 Reis 11:2|
Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l -a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd i-au omorît: l -a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n'a fost omorît.
-
3
|2 Reis 11:3|
A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.
-
4
|2 Reis 11:4|
În anul al şaptelea, Iehoiada a trimes şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i -a adus la el în Casa Domnului. A făcut legămînt cu ei, i -a pus să jure în Casa Domnului, şi le -a arătat pe fiul împăratului.
-
5
|2 Reis 11:5|
Apoi le -a poruncit astfel: ,,Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, cari intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,
-
6
|2 Reis 11:6|
o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încît să nu lăsaţi pe nimeni să intre.
-
7
|2 Reis 11:7|
Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lîngă împărat;
-
8
|2 Reis 11:8|
să înconjuraţi pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mînă, şi să omorîţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lîngă împărat cînd va ieşi şi cînd va intra.``
-
9
|2 Reis 11:9|
Sutaşii au îndeplinit toate poruncile pe cari le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe ceice ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s'au dus la preotul Iehoiada.
-
10
|2 Reis 11:10|
Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa Domnului.
-
-
Sugestões
Clique para ler Eclesiastes 9-12
20 de julho LAB 567
DESTINO BOM
Eclesiastes 09-12
Se, atualmente, existisse inferno (um lugar para onde as pessoas más já estivessem indo assim que morressem) precisaríamos riscar fora um versículo da leitura bíblica de hoje: Eclesiastes 12:7, que nos ensina sobre o estado do homem, quando morrer: “o pó volte à terra, de onde veio, e o espírito volte a Deus, que o deu.” Esse verso nos dá uma clara evidência de que não existe inferno.
Mas como assim? Esse verso está se referindo a todos os seres humanos. Tanto o justo quanto o ímpio, quando morrem, têm o mesmo destino. Ou seja, o pó (o corpo) do ímpio vai para a terra, quando ele morre, e o espírito dele vai para Deus, assim como acontece com o justo. Talvez você pergunte: “Como pode ser isso? A alma da pessoa má vai para o Céu também?” É aí que vem o ponto “X” do entendimento desse verso: quem disse que o ser humano tem uma alma? O ser humano não TEM alma. Cada pessoa É uma alma.
Aqui em Eclesiastes 12:7, a palavra espírito, no original hebraico, é “ruah”, e significa “vento”, “fôlego de vida”. É a mesma palavra que está em Genesis 2:7, quando Deus soprou no nariz de Adão, o “ruah”, ou seja, o sopro, o vento, o fôlego de vida. O interessante é que em nenhum lugar a Bíblia ensina que “ruah” seja uma entidade, ou tenha uma identidade ou uma inteligência. Tanto é que até os animais também têm “ruah”. No original hebraico, em Eclesiastes 3:19-21, a mesma palavra – ruah – é usada para referir-se ao espírito dos animais. Então um cachorro, uma vaca, um cavalo, também teriam uma alma que vai pro Céu ou pro inferno? Não tem como, percebe? Porque o “ruah” dos animais, que é igual ao do ser humano, nada mais é do que a respiração, o fôlego, sopro, um ar em movimento.
Então, a explicação do que Eclesiastes 12:7 está dizendo é a seguinte: quando alguém morre, o corpo apodrece, e o vento de sua respiração, o fôlego, volta para a atmosfera que pertence a Deus. É apenas isso. Entendeu? Fácil, não é? E aí, é claro, quando Jesus voltar, na ressurreição, Deus vai nos recriar, com carne e osso novamente, e nós vamos para o Céu, viver com Ele para sempre (1Coríntios 15 e 1Tessalonicenes 4).
Portanto, o que faz parte da nossa esperança é a ressurreição. De acordo com o final de Eclesiastes, se aceitarmos a bondade de Deus enquanto estamos vivendo esta vida, nosso destino, quando ressuscitarmos, será um destino bom. Isso é o que desejo para você. Vamos viver no Céu para sempre?
Valdeci Júnior
Fátima Silva