-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
1
|2 Reis 12:1|
Ioas s'a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
-
2
|2 Reis 12:2|
Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cît a urmat îndrumările preotului Iehoiada.
-
3
|2 Reis 12:3|
Numai, că înălţimile n'au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
-
4
|2 Reis 12:4|
Ioas a zis preoţilor: ,,Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care -i spune cuiva inima să -l aducă la Casa Domnului,
-
5
|2 Reis 12:5|
preoţii să -l ia fiecare dela cei pe cari -i cunoaşte, şi să -l întrebuinţeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.``
-
6
|2 Reis 12:6|
Dar s'a întîmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.
-
7
|2 Reis 12:7|
Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le -a zis: ,,Pentruce n'aţi dres stricăciunile casei?`` Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să -l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.``
-
8
|2 Reis 12:8|
Preoţii s'au învoit să nu mai ia argint dela popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.
-
9
|2 Reis 12:9|
Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i -a făcut o gaură în capac, şi a pus -o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii cari păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.
-
10
|2 Reis 12:10|
Cînd vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, şi strîngeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului.
-
-
Sugestões
Clique para ler Miquéias 1-4
23 de setembro AB 632
INTRODUÇÃO A MIQUÉIAS
Miquéias 01-04
Hoje e amanhã são os dois dias do ano separados para lermos estes importante livro da Bíblia: Miquéias. Portanto, diante de uma passagem tão rápida por tal livro, vale estudarmos aqui, uma boa e sucinta introdução sobre o mesmo. Pesquisando na internet, encontrei este bom comentário, que quero compartilhar com você.
Miquéias é um livro profético das Escrituras Hebraicas que contém a palavra de Deus dada por meio do profeta Miquéias a respeito de Samaria e Jerusalém. Consiste em três seções básicas, cada uma delas começando com a palavra “ouvi”. Miq 1:2; 3:1; 6:1.
As palavras proféticas de Miquéias a respeito da desolação de Samaria devem ter sido proferidas antes da destruição daquela cidade em 740 aC, e suas declarações orais, evidentemente, foram assentadas por escrito antes do fim do reinado de Ezequias.
No tempo de Miquéias prevaleciam condições morais deploráveis entre o povo de Israel e de Judá. Os líderes oprimiam o povo, especialmente os pobres. Juízes, sacerdotes e profetas andavam atrás de dinheiro. Idolatria, fraude, opressão, injustiças e derramamento de sangue abundavam. Era arriscado confiar até mesmo nos amigos confidenciais e nos membros da família. Miq 1:7; 2:1, 2; 3:1-3, 9-12; 6:12; 7:2-6.
O livro de Miquéias apresenta candidamente os erros de Israel e de Judá. Ao passo que prediz a desolação de Samaria e de Jerusalém por causa das suas transgressões (Miq 1:5-9; 3:9-12), contém também promessas de restauração e de bênçãos divinas a seguir. 4:1-8; 5:7-9; 7:15-17.
A autenticidade deste livro é bem confirmada. Harmoniza-se com o restante das Escrituras em mostrar que o Senhor é um Deus misericordioso e amoroso, que perdoa o erro e passa por alto a transgressão. (Miq 7:18-20; compare isso com Êx 34:6, 7; Sal 86:5.) Desde os tempos mais primitivos, os judeus têm aceito este livro como autêntico. Cerca de um século depois do tempo de Miquéias, suas palavras proferidas durante o reinado de Ezequias, a respeito da desolação de Jerusalém, foram citadas por certos anciãos de Judá, ao apresentarem um ponto em defesa do profeta Jeremias. (Je 26:17-19; compare isso com Miq 3:12.) Séculos mais tarde, os principais sacerdotes e escribas dos judeus, à base da profecia de Miquéias, declararam confiantemente que o Cristo nasceria em Belém. (Mt 2:3-6; compare isso com Miq 5:2.) O cumprimento das profecias a respeito de Samaria, de Jerusalém e do Messias, ou Cristo, marcam este livro como inspirado por Deus. É também digno de nota que as palavras de Jesus sobre os inimigos do homem serem pessoas da sua própria casa são paralelas a Miquéias 7:6. Mt 10:21, 35, 36.
Vale a pena ler esse livro.
Fonte: http://br.geocities.com/aguazul2001br/Biblia/Antigo/Intmiqe.htm (adaptado).
Valdeci Júnior
Fátima Silva