-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu
-
-
1
|2 Reis 13:1|
În al douăzeci şi treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit şaptesprezece ani.
-
2
|2 Reis 13:2|
El a făcut ce este rău înaintea Domnului; a săvîrşit aceleaş păcate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s'a abătut de la ele.
-
3
|2 Reis 13:3|
Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i -a dat în mînile lui Hazael, împăratul Siriei, şi în mînile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cît au trăit împăraţii aceştia.
-
4
|2 Reis 13:4|
Ioahaz s'a rugat Domnului. Domnul l -a ascultat, căci a văzut apăsarea subt care ţinea împăratul Siriei pe Israel,
-
5
|2 Reis 13:5|
şi Domnul a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mînile Sirienilor, şi au locuit în corturile lor ca mai nainte.
-
6
|2 Reis 13:6|
Dar nu s'au abătut dela păcatele casei lui Ieroboam, care făcuse pe Israel să păcătuiască; s'au dedat şi ei la ele, şi chiar idolul Astarteei sta încă în picioare la Samaria.
-
7
|2 Reis 13:7|
Din tot poporul lui Ioahaz Domnul nu -i lăsase decît cincizeci de călăreţi, zece cară, şi zece mii de pedestraşi; căci împăratul Siriei îi prăpădise şi -i făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.
-
8
|2 Reis 13:8|
Celelale fapte ale lui Ioahaz, tot ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
-
9
|2 Reis 13:9|
Ioahaz a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioas.
-
10
|2 Reis 13:10|
În al treizeci şi şaptelea an al lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit şasesprezece ani.
-
-
Sugestões
Clique para ler Mateus 21-23
10 de outubro LAB 649
FALANDO EM FOFOCA...
Mateus 17-20
A maioria dos fuxiqueiros são inconscientes ou não-assumidos. Da leitura de hoje, quero destacar Mateus 18:15-17. “Se o teu irmão pecar contra você, vá e, a sós com ele, mostre-lhe o erro. Se ele o ouvir, você ganhou seu irmão. Mas se ele não o ouvir, leve consigo mais um ou dois outros, de modo que qualquer acusação seja confirmada pelo depoimento de duas ou três testemunhas. Se ele recusar ouvi-los, conte à igreja; e se ele se recusar a ouvir também a igreja, trate-o como pagão ou publicano”. Todos os cristãos deveriam conhecer esta regrinha básica dos relacionamentos. O pior é que muitos conhecem, mas dela se esquecem. Logo, cada um de nós deveria sempre fazer-se relembrar da mesma.
Você conhece alguém que diga mais ou menos assim?
- Não quero falar mal de fulano. Eu não fico falando por aí. Mas, só comentando com você...
Então narra um fato. E, em seguida:
- O que eu acho... Não, eu tenho certeza que o motivo é...
Já presenciou isso? O incrível, é que uma pessoa que se comporta assim, geralmente é alguém tido, por muitos, como pessoa de confiança, e ela mesma não julga-se fofoqueira. Mas é exatamente este tipo de mexeriqueiro que você mais deve temer. Se ele teve a coragem de falar o outro para você, com certeza, terá coragem de falar de você para os outros. Aliás, terá a covardia, porque tais atitudes são covardes. Quer a prova?
Se, quando essa pessoa, começar este tipo de comentários, você interrompê-la e disser:
- Amigo, antes que você me conte, quero perguntar-lhe: você já conversou sobre tudo isto com esta pessoa? Conseguiu resolver a parada com ela? Pôde ajudar-lhe? Ela autorizou-lhe a contar isto para mim?
Se esta pessoa for um fuxiqueiro crônico, vai sentir-se ofendida. Se for alguém vítima do hábito de fofocar, mas, ao mesmo tempo, sincera, vai cair em si. Porque o conselho bíblico está ligado à nossa índole moral, o que, mais popularmente, é conhecido como brio na cara. É por isto que alguns, nesta situação, ficam até vermelhos.
Manter a bandeira da nobreza em dizer apenas o que é preciso, quando preciso, a quem é preciso, não é fácil. Já fui abordado por fofoqueiros inconscientes ou não-assumidos muitas vezes. Algumas delas, pessoas muito queridas, próximas, amadas. Também já coloquei o exercício acima em prática, em muitas destas situações. Ganhei alguns, perdi outros, que até se diziam meus parentes, mas preferiram abraçar o gosto acariciado pela desonestidade no modo como lidar com as informações alheias. Eu prefiro ficar com a Bíblia.
Pratique estes exercícios, com a Bíblia e os diálogos.
Valdeci Júnior
Fátima Silva