-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
11
|2 Reis 5:11|
Naaman s'a mîniat, şi a plecat, zicînd: ,,Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuş, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
-
12
|2 Reis 5:12|
Nu sînt oare rîurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N'aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?`` Şi s'a întors şi a plecat plin de mînie.
-
13
|2 Reis 5:13|
Dar slujitorii lui s'au apropiat să -i vorbească, şi au zis: ,,Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ţi -a spus: ,,Scaldă-te, şi vei fi curat.``
-
14
|2 Reis 5:14|
S'a pogorît atunci şi s'a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s'a făcut iarăş cum este carnea unui copilaş, şi s'a curăţit.
-
15
|2 Reis 5:15|
Naaman s'a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s'a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: ,,Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.``
-
16
|2 Reis 5:16|
Elisei a răspuns: ,,Viu este Domnul, al cărui slujitor sînt, că nu voi primi.`` Naaman a stăruit de el să primească, dar el n'a vrut.
-
17
|2 Reis 5:17|
Atunci Naaman a zis: ,,Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
-
18
|2 Reis 5:18|
Iată totuş ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mîna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!``
-
19
|2 Reis 5:19|
Elisei i -a zis ,,Du-te în pace.``
-
20
|2 Reis 5:20|
Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: ,,Iată că stăpînul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n'a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva dela el.``
-
-
Sugestões
Clique para ler Neemias 9-11
27 de maio LAB 513
ARRE(IM)PENDIMENTO
Neemias 09-11
A leitura de hoje começa mostrando uma história de arrependimento e confissão de pecados. Mas o que é arrependimento?
Na Bíblia, constatamos dois tipos básicos de arrependimento: um superficial e outro profundo. Paulo chama-os de tristeza segundo o mundo e tristeza segundo Deus. O primeiro é uma simples tristeza pelo fracasso, tendo mais a ver com remorso, como fuga das consequências. O arrependimento profundo é o reconhecimento de que fizemos algo errado, prejudicando alguém, e a firme decisão de consertar o erro e não voltar a cometê-lo.
A tristeza humana é o que sentimos por haver quebrado uma lei e sermos apanhados. A tristeza de origem divina é a que experimentamos por ter quebrantado um coração e ferido nosso melhor amigo.
O remorso pode ser exemplificado na atitude de Judas que, após ter traído Jesus, vendo que Jesus fora condenado, tocado de remorso e horrorizado apenas com as consequências de seus atos, retirou-se e foi enforcar-se. O arrependimento verdadeiro pode ser visto na postura de Pedro que, depois que negou a Cristo, lembrou da palavra que Jesus lhe dissera e, saindo dali, chorou amargamente. Continuou amando a Jesus e, pela consagração, teve seu comportamento restaurado.
É possível haver ARREPENDIMENTO sem CONVERSÃO, mas é impossível CONVERSÃO sem ARREPENDIMENTO. CONVERSÃO do quê? Do caminho de pecado que trilhamos. Isso nos leva a perceber que todos precisamos de ARREPENDIMENTO e mudança porque todos pecamos.
Eu o desafio a ler as passagens do Novo Testamento que relacionam os pecados, considerando cuidadosamente sua própria vida. Dê uma olhada cuidadosa em 1Coríntios 6:9-11; Gálatas 5:19-21; Efésios 5:3-7; Colossenses 3:5-11; 2Timóteo 3:1-5; Apocalipse 21:8. Honesta e responsavelmente precisamos admitir, por essas passagens, que estamos todos condenados, pelo menos por um pecado. Quando Deus relaciona tais pecados, está claramente pronunciando nossa culpa. Fazer o que Deus proibiu é pecado. Não fazer o que Ele exigiu é pecado. A consequência do pecado é a eterna separação de Deus. Eu tenho pecado; você tem pecado. Necessitamos do perdão misericordioso de Deus.
João Batista instruiu: “Produzi, pois, frutos dignos de ARREPENDIMENTO.” Uma pessoa que realmente mudou de atitude com respeito ao pecado manifestará essa mudança em suas ações, pois pelos seus frutos os conhecereis.
Você sabe que frutos são esses? Quando Davi estava se convertendo de seus pecados, ele pediu a Deus: “não me retires o teu Santo Espírito” (Salmo 51:11), ser Divino que produziria no rei convertido o Seu fruto: “amor, alegria, paz, longanimidade, benignidade, bondade, fidelidade, mansidão, domínio próprio” (Gálatas 5:19-26).
Ore, confesse seus pecados a Deus e peça que Ele coloque em seu coração o verdadeiro ARREPENDIMENTO e, em sua vida, o poder para não pecar.
Valdeci Júnior
Fátima Silva