-
Leia por capítulosComentário sobre a Leitura Bíblica de Hoje
-
Cornilescu -
-
9
|2 Reis 23:9|
Totuş, preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mîncau azime în mijlocul fraţilor lor.
-
10
|2 Reis 23:10|
Împăratul a pîngărit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.
-
11
|2 Reis 23:11|
A îndepărtat dela intrarea casei Domnului caii, pe cari împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lîngă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala; şi a ars în foc carăle soarelui.
-
12
|2 Reis 23:12|
Împăratul a dărîmat altarele de pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe cari le făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe cari le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le -a sfărîmat şi le -a luat de acolo, le -a aruncat ţărîna în pîrîul Chedron.
-
13
|2 Reis 23:13|
Împăratul a pîngărit înălţimile cari erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a muntelui Pierzării, şi pe cari le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urîciunea Sidonienilor, lui Chemoş, urîciunea Moabului, şi lui Milcom, urîciunea fiilor lui Amon.
-
14
|2 Reis 23:14|
A sfărîmat stîlpii idoleşti şi a dărîmat Astarteele, şi locul lor l -a umplut cu oase omeneşti.
-
15
|2 Reis 23:15|
A dărîmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut -o în ţărînă, şi a ars idolul Astarteei.
-
16
|2 Reis 23:16|
Iosia, întorcîndu-se şi văzînd mormintele cari erau acolo în munte, a trimes să ia oasele din morminte, şi le -a ars pe altar şi l -a pîngărit, după cuvîntul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.
-
17
|2 Reis 23:17|
El a zis: ,,Ce este mormîntul acesta pe care -l văd?`` Oamenii din cetate i-au răspuns: ,,Este mormîntul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe cari le împlineşti tu.``
-
18
|2 Reis 23:18|
Şi el a zis: ,,Lăsaţi -l; nimeni să nu -i mişte oasele!`` Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale proorocului care venise din Samaria.
-
-
Sugestões
Clique para ler Atos 16-18
10 de novembro LAB 680
BARNABÉ – FILHO DA CONSOLAÇÃO
Atos 13-15
Quando eu era criança, nos acampamentos de retiro espiritual dos cristãos, costumava ouvir os jovens, ao embalo das palmas, do violão, da caixa e da gaita, com sorrisos nos rostos, cantarem: “era seu nome Barnabé, natural de Chipre”. Era uma melodia bem gostosa, e muitas vezes a cantei. Mas nem sabia quem era Barnabé. Por outro lado, quantas vezes lemos o livro de Atos, e ignoramos ali a presença de um dos seus principais personagens: Barnabé, “Filho de Consolação”.
Esse (Barnabé) era o cognome de José, um levita (Atos 4:36). O seu nome é o primeiro de uma lista de profetas e professores da igreja de Antioquia (Atos 13:1). Lucas diz que ele é um bom homem (Atos 11:24). Os seus pais eram judeus, da tribo de Levi. Ele era natural de Chipre, onde possuía uma herdade (Atos 4:36-37), que vendeu. Parece ter tido uma aparência digna e que sobressaía (Atos 14:11-12). Quando Paulo voltou a Jerusalém após a sua conversão, Barnabé apresentou-o aos apóstolos (Atos 9:27). É provável que tivessem sido colegas na escola de Gamaliel.
A prosperidade da igreja de Antioquia fez com que os apóstolos e irmãos enviassem para lá Barnabé como superintendente. Ali ele encontrou o trabalho já tão avançado e instalado em força, que foi até Tarso à procura de Saulo para que este o assistisse. Saulo voltou com ele para Antioquia e trabalhou ali durante um ano (Atos 11:25-26).
No fim deste período, foram enviados ambos para Jerusalém, com as contribuições que a igreja de Antioquia tinha juntado para os irmãos mais pobres daquela cidade (Atos 11:28-30). Pouco tempo após o seu regresso, trazendo com eles João Marcos, foram nomeados missionários para o mundo pagão e assim investidos, visitaram Chipre e algumas cidades da Ásia Menor (Atos 13:14). Ao voltarem a Antioquia, depois da primeira viagem missionária que realizaram, foram novamente enviados para Jerusalém, a fim de aí consultarem a igreja sobre a relação desta com os gentios (Atos 15:2; Gálatas 2:1).
Com este assunto resolvido, eles voltaram para Antioquia, trazendo consigo o decreto do Conselho que serviria de regra para a admissão dos gentios na igreja.
Quando já estavam preparados para a sua segunda viagem missionária, Saulo e Barnabé discutiram por causa de João Marcos. A discussão terminou com a separação de ambos. Saulo levou consigo Silas e eles viajaram através da Síria e Sicília. Barnabé, levando consigo o seu sobrinho João Marcos, dirigiu-se para Chipre (Atos 15:36-41). Barnabé não volta a ser mencionado por Lucas em Atos.
E na leitura de hoje, você pode ler sobre a missão de Barnabé (e Saulo), em Atos 13:1-3. Boa leitura.
Valdeci Júnior
Fátima Silva