-
-
Cornilescu -
-
14
|Ester 5:14|
Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui i-au zis: ,,Să se pregătească o spînzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, şi mîne dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spînzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.`` Părerea aceasta a plăcut lui Haman, şi a pus să pregătească spînzurătoarea.
-
1
|Ester 6:1|
În noaptea aceea, împăratul n'a putut să doarmă, şi a poruncit să -i aducă lîngă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,
-
2
|Ester 6:2|
şi s'a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, cari voiseră să întindă mîna asupra împăratului Ahaşveroş.
-
3
|Ester 6:3|
Împăratul a zis: ,,Ce cinste şi mărire i s'a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?`` ,,Nu i s'a făcut nimic,`` au răspuns cei ce slujeau împăratului.
-
4
|Ester 6:4|
Atunci împăratul a zis: ,,Cine este în curte?`` -Haman venise în curtea de afară a casei împăratului, să ceară împăratului să spînzure pe Mardoheu pe lemnul pe care -l pregătise pentru el. -
-
5
|Ester 6:5|
Slujitorii împăratului i-au răspuns: ,,Haman este în curte.`` Şi împăratul a zis: ,,Să intre.``
-
6
|Ester 6:6|
Haman a intrat, şi împăratul i -a zis: ,,Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să -l cinstească împăratul?`` Haman şi -a zis în sine: ,,Pe cine altul decît pe mine ar vrea împăratul să -l cinstească?``
-
7
|Ester 6:7|
Şi Haman a răspuns împăratului: ,,Omului pe care vrea împăratul să -l cinstească,
-
8
|Ester 6:8|
trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul pe care călăreşte împăratul, şi să i se pună cununa împărătească pe cap.
-
9
|Ester 6:9|
Să se dea haina şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să înbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să -l cinstească împăratul, să -l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi să se strige înaintea lui: ,Aşa se face omului pe care vrea împăratul să -l cinstească!``
-
-
Sugestões
Clique para ler Provérbios 16-19
14 de julho LAB 561
QUANTO CUSTA SUA FAMÍLIA?
Provérbios 16-19
“Melhor é um pedaço de pão seco com paz e tranquilidade do que uma casa onde há banquete e muitas brigas.” Já parou para pensar nisso? O que você acha? É ou não uma grande verdade?
Esse verso é só um dos tantos “provérbios da hora” que está na leitura bíblica de hoje que, aliás, tem mais de 100 provérbios. Cada um é melhor que o outro. Você concorda com o provérbio citado acima? Tem muita gente que não. Pode até dizer que sim, mas no seu comportamento e ações, age totalmente diferente. Um exemplo é o tipo de pai de família fissurado por trabalho.
Pedro era um menino que tinha tudo o que queria e não queria, exceto algo que desejava muito.
Um dia, foi se queixar com a mãe:
- Por que meu pai não brinca comigo?
- Seu pai é um homem muito ocupado, o tempo dele é muito precioso - respondeu.
A criança foi para o quarto, muito pensativa. Pegou o cofrinho e foi contar quanto havia economizado de sua mesada. Adormeceu, chorando de saudade do pai.
Mais tarde, ele acordou com a chegada do Sr. Rafael e correu para encontrá-lo:
- Papai, é verdade que seu tempo é muito precioso?
- É verdade - disse, desviando o olhar do filho.
- Quanto custa uma hora do seu tempo? - O Sr. Rafael disse que não sabia.
O pequeno Pedro insistiu para obter uma resposta até que o pai perdeu a paciência e brigou com ele. Com medo, voltou para o quarto.
Depois que esfriou a cabeça, o Sr. Rafael refletiu sobre a maneira como havia tratado o pequeno e foi até o quarto do filho. Como viu que o garoto ainda estava acordado, o pai tentou um diálogo:
- Você ainda quer saber quanto ganho? O menino balançou a cabeça afirmando que sim. O pai estufou o peito e suspirou fundo. Parecia que a atmosfera do quarto trazia-lhe o ar da satisfação, de enfim dizer ao seu filho o valor do pai que ele tinha.
- Eu ganho 300 reais por hora.
O menino levou um susto, mas animou-se o suficiente para pedir:
- O senhor pode me emprestar 100 reais?
Para continuar impressionando o filho, o pai entregou-lhe o dinheiro. Curioso, perguntou:
- Posso saber pra quê?
O garoto puxou um bolo de notinhas enroladas, de debaixo do travesseiro.
- Eu já consegui juntar 200 reais, mais estes 100 que o senhor me emprestou, dá 300. Agora o senhor pode me vender uma hora do seu tempo pra brincar comigo?
Quanto custa seu lar? Já parou para pensar nisso?
Valdeci Júnior
Fátima Silva