-
-
Cornilescu -
-
11
|Ester 4:11|
,,Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat fie femeie, care intră la împărat, în curtea dinlăuntru, fără să fie chemat. Numai acele scapă cu viaţă, căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n'am fost chemată la împărat de treizeci de zile.``
-
12
|Ester 4:12|
Cînd s'au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu,
-
13
|Ester 4:13|
Mardoheu a trimes următorul răspuns Esterei: ,,Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi Iudeii, pentrucă eşti în casa împăratului.
-
14
|Ester 4:14|
Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?``
-
15
|Ester 4:15|
Estera a trimes să spună lui Mardoheu:
-
16
|Ester 4:16|
,,Du-te, strînge pe toţi Iudeii cari se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mîncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.``
-
17
|Ester 4:17|
Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce -i poruncise Estera.
-
1
|Ester 5:1|
A treia zi, Estera s'a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinlăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei.
-
2
|Ester 5:2|
Cînd a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc, pe care -l ţinea în mînă. Estera s'a apropiat, şi a atins vîrful toiagului.
-
3
|Ester 5:3|
Împăratul i -a zis: ,,Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, îţi voi da.``
-
-
Sugestões
Clique para ler 1 João 1-5
19 de Dezembro LAB 719
TOPO
2Pedro
Imagine uma pirâmide, cheia de degraus, cujo topo você tem que alcançar. Na base, está a fé. O segundo degrau é uma composição de virtude. Este degrau, serve de apoio para uma camada de conhecimento. Quando você escala o conhecimento, chega a uma plataforma de domínio próprio. O próximo andar é constituído de perseverança. Acima da perseverança, é possível encontrar piedade. E em seguida, o piso é todo fraternidade. Mas não pare de subir, porque o topo está perto. E quando você chega ao mesmo, percebe que é um terraço de amor.
Acha utópico? Então leia este trecho da leitura bíblica de hoje:
“Por isso mesmo, empenhem-se para acrescentar à sua fé a virtude; à virtude o conhecimento; ao conhecimento o domínio próprio; ao domínio próprio a perseverança; à perseverança a piedade; à piedade a fraternidade; e à fraternidade o amor (2Pedro 1:5-7)”.
Que sentido faz? A sequência do texto explica:
“Porque, se essas qualidades existirem e estiverem crescendo em sua vida, elas impedirão que vocês, no pleno conhecimento de nosso Senhor Jesus Cristo, sejam inoperantes e improdutivos (verso 8).
Ainda não foi possível entender? Esclarecendo:
O assunto é “salvação”. Depois da Justificação Pela Fé, no processo de santificação, o amor está no topo das nobres virtudes a serem alcançadas. E qual é o resultado disso? João 14:21: “Quem tem os meus mandamentos e lhes obedece, esse é o que me ama. Aquele que me ama será amado por meu Pai, e eu também o amarei e me revelarei a ele”.
Assim como Paulo, a partir de 12, vai explicando sobre os dons (virtudes) e classificando-os, até culminar naquele que ele julga mais nobre, no capítulo 13: o amor, aqui Pedro também tem a sua pirâmide. Assim como Cristo resume toda todo o antigo testamento em uma palavra, “amor”, Pedro também coloca este talento divino como o hit da vida cristã. Pra bombar, só com o amor.
A pirâmide é a vida plena no plano original de Deus. Escalar a pirâmide é o tornar-se participante da natureza divina. Por isto lemos: “Seu divino poder nos deu tudo de que necessitamos para a vida e para a piedade, por meio do pleno conhecimento daquele que nos chamou para a sua própria glória e virtude. Dessa maneira, ele nos deu as suas grandiosas e preciosas promessas, para que por elas vocês se tornassem participantes da natureza divina e fugissem da corrupção que há no mundo, causada pela cobiça (2Pedro 1:3-4)”.
É para isto que Deus chamou você. E nisto consiste a certeza da sua vocação e da sua eleição. Com isto definido em mente, você pode fazer a leitura de hoje.
Valdeci Júnior
Fátima Silva